A murit Alexandru Mușina.

Născut în 1954 la Sibiu, Muşina este absolvent al Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii Bucureşti. Doctor al aceleiaşi universităţi, patron al editurii Aula din Braşov, Muşina a fost membru al Cenaclului de Luni – cenaclu care a marcat generaţia 80. 

Ultimele sale volume publicate au fost Regele dimineţii (poezie, Editura Tracus Arte, 2009) şi Nepotul lui Dracula (roman, Editura Aula, 2012). Alexandru Muşina a  fost laureat al Premiilor Observator cultural, la Categoria Poezie, pentru volumul Regele dimineţii.

 

Ninive 

 

Sexul meu intrînd, prietenos, 

În sexul tău. Mirosul pielii tale, de copil, 

Albastrele vene pe tîmple, aluniţele de pe gît, 

Buzele brusc înroşite, respiraţia accelerată, 

Respiraţia ta dragă: 

Aerul ieşind cald din plămînii tăi 

Şi îmbrăcîndu-mă într-o boare subţire. 

 

Mai îndepărtată decît Ninive şi Babilon, 

Mai inaccesibilă decît Ophir şi Palmyra! 

Fără speranţă, fără speranţă, fără speranţă. 

Fără speranţă: mîna ta-n mîna mea, ochii tăi 

Privindu-mă de aproape, pieptul meu apăsînd 

Sînii tăi umezi şi fierbinţi. Fără speranţă: limba mea 

Pe omoplaţii tăi cu gust de migdală, fără speranţă 

Acea după-amiază, acea după-amiază… 

 

Mai îndepărtată decît era precambriană, decît 

Jurasicul şi triasicul, decît brontozaurii, trilobiţii, celenteratele, 

Mai îndepărtată decît uşa care nu se va deschide niciodată, 

Mai îndepărtată decît telefonul ce nu va suna nicicînd. 

 

Mai îndepărtată, tot mai îndepărtată acea după-amiază, 

În care-am să mă topesc încetul cu-ncetul 

Privindu-ţi spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă, 

În care-am să mă descompun fără speranţă 

Visînd la perii cîrlionţaţi ai sexului tău. 

 

În care sexul meu nu va intra niciodată 

Nici trist, nici vesel, nici umil, nici furios, 

Nici obosit, nici strălucind de promisiunea 

Unei dinastii blonde, cu ochii albaştri. 

 

Nu va intra niciodată, căci mai departe 

Eşti ca Ninive şi Babilon, ca Fou-Tzien şi Cartagena, 

Ca Tenohtitlan şi Samara, ca Ophir şi ultima Thule, 

Mai departe eşti decît aerul ce mă înconjoară, 

Decît sîngele care-mi bate în tîmple, 

Decît mîna fără nici o putere, decît sexul meu 

Care nici măcar nu mai poate să viseze la tine.