Se știe din sociologie că o dezmințire are circa 20% din impactul acuzației originare.

Citesc într-un ziar vâlcean:

”Pe surse, au început să circule informații tot mai insistente despre o mișcare rară și sensibilă în interiorul Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhia Română ar intenționa să trimită un audit financiar amplu la Arhiepiscopia Râmnicului. Dacă se confirmă, ar fi vorba despre unul dintre cele mai serioase demersuri de control intern din ultimii ani, cu impact direct asupra modului în care sunt gestionate banii, investițiile și donațiile în centrul eparhial”.

Citesc apoi răspunsul Arhiepiscopiei:

”Arhiepiscopia Râmnicului respinge afirmațiile lansate în spațiul public cu privire la presupuse verificări „secrete” și așa-zisele „nereguli” sau „neconcordanțe” vis-a-vis de gestionarea fondurilor, a lucrărilor și a donațiilor „consistente”, „care nu ar fi fost reflectate clar în rapoartele interne”. Atribuirea unor „tensiuni”, „scandaluri iminente” sau „operațiuni de curățenie” reprezintă formulări speculative și neconforme cu realitatea din cadrul Eparhiei.

Articolul menționat conține afirmații eronate, bazate exclusiv pe „surse neoficiale”, fără a fi prezentate date concrete, dovezi sau solicitări de clarificare adresate Arhiepiscopiei Râmnicului înainte de a fi publicate”.

O mare nedumerire.

Râmnicul nu este un oraș în care să fie nevoie a parcurge drumuri lungi pentru a ajunge la Arhiepiscopie, iar telefoanele mobile bat în mod cert până acolo. Rămâne astfel de neînțeles faptul că articolul acuzator a fost publicat înainte de a pune în practică dictonul ”audiatur et altera pars”. Asta chiar dacă ”primam partem” e zvonistică.

Acum, de sărbători, acest gen de demersuri sunt triste, ca să nu spun mai mult.

Arhiepiscopia Râmnicului este un reper al vieții spirituale din Vâlcea și acuzațiile gratuite fac un rău imens comunității.

Gheorghe Smeoreanu