Potrivit sondajului de opinie INSCOP intitulat ”Agenda România 2050. O conversație despre viitorul României – Ediția I”, majoritatea românilor crede că situația țării este mai rea acum decât în urmă cu peste 30 de ani, însă majoritatea tinerilor de 18-29 de ani crede că situația țării este mai bună acum.

Pe de altă parte, un procent de peste 43% dintre români este de părere că situația generală a României va fi mai bună peste aproape 30 de ani, în 2050 (57% dintre tinerii de 18-29 de ani cred că situația țării va fi mai bună în 2050).

Românii spun, în procent de 54% că situația este mai rea decât în 1989, iar 8,5 % cred că este la fel de rea ca în 1989.

Cu alte cuvinte, percepția este că trecând de la comunism la democrație, România a făcut o greșeală istorică.

Interpretarea sondajului conține o capcană, pentru că, de fapt, românii nu au decis ei înșiși schimbarea de regim, datele cele mai recente aratând, cu maximă certidudine, că în 1989 a avut loc o lovitură de stat, ceea ce mai atenuează din frustrare, întrucât se pare că nu am greșit noi, ca popor, ci am fost aduși în situația de a greși.

Evident că promotorii schimbării au fost cei care folosesc ceea ce aș numi limba de lemn a democrației, cu sintagme gen stat de drept, libertate de exprimare, libertate de mișcare, în spatele cărora funcționează scenarii multiple menite să aducă profit unei Oculte financiare mondiale.

Democrația eșuează sisific în încercarea de a ține sub control scenariile și scenariștii.

Desigur, dictatura este odioasă chiar și atunci când îi pronunți doar numele, însă nici în direția actuală nu se mai poate înainta multă vreme. Opusul democrației de azi trebuie căutat în direcția unei democrații transparente și meritocratice.

Pare imposibilă, dezarmant de utopică ideea de a interzice scenariile și de a ține sub control Oculta, însă într-un fel sau altul acest lucru trebuie să se întâmple spre binele tuturor, inclusiv al Ocultei. Mersul lucrurilor arată că civilizația umană actuală se îndreptă spre extincție, iar praful și pulberea nu presupun ierarhii.

Revenind strict la România, putem spune că zarurile au fost aruncate, iar salvarea poate fi doar una individuală și parțială.

Datele sondajului de opinie INSCOP sunt o confirmare a faptului că amărăciunea mea nu este endogenă. Iar pentru a risipi orice bănuială de ipocrizie, închei spunând că:

– Fără îndoială, eu trăiesc mai bine.

Gheorghe Smeoreanu