Din toată agitaţia pe subiectul tezei de doctorat a doamnei Laura Codruţa Kovesi am înţeles ceva şi anume că lucrarea e slabă.

Mai bine zis, e atât de proastă încât se recomandă a nu fi publicată.

Mai mult, e atât de evident mediocră şi plină de ciupeli din alţi autori încât nu poate sta nici măcar în rafturile bibliotecii care o stochează fără să aibă lipit la coadă reportul CNADTCU.

Pus în faţa unei asemenea situaţii, orice om cu minim bun simţ ar fi anunţat că îşi retrage teza şi o pune pe foc, renunţând la titlul de doctor.

Doctor în ştiinţe mediocru este o contradicţie în termeni, un oximoron precum apa uscată sau zăpada caldă.

Staţi însă liniştiţi, doamna Kovesi nu va da flăcărilor compunerea banală intitulată Teză de Doctorat.

De ce?

Fiindcă doamna Kovesi e mândră de teza ei şi se fuduleşte cu titlul de doctor.

Nu ştim oare că prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul ?

Nu era însă nevoie de o comisie de experţi şi de votul CNADTCU pentru a afla că doamna Kovesi e aşa precum spune proverbul.

Era deductibil că Sistemul nu are nevoie de vreun geniu pentru a-şi face mendrele şi a pune mâna pe putere. Era previzibil că forţele din exterior care vor să distrugă capitalul românesc folosind DNA nu îşi doresc un isteţ la butoane care să le strice jocul.

Doamna Kovesi se aruncă permanent cu capul înainte aşa cum numai cineva care poate să scrie o teză proastă o poate face.

E nevoie de multă mediocritate pentru a te bucura de cultul personalităţii de azi şi a ignora oprobiul previzibil, poate chiar şi cătuşele de mâine.

Trebuie să fii destul de banal la minte pentru a nu pricepe că anticorupţia e o chestiune care trebuie folosită cu tact şi prudenţă, cu justă măsură, pentru a nu arunca şi copilul afară odată cu apa din copaie.

Nu are rost să mai lungim vorba, acum ştim oficial ceea ce doar bănuiam şi anume că în fruntea DNA nu e o persoană pe care o dă deşteptăciunea afară din casă.

De aici decurg toată nebunia şi toate suspiciunile.

Gheorghe Smeoreanu