Crin Antonescu a declarat aseară, la Antena 3, următoarele:

„În România s-au întâmplat nişte lucruri care se întâmplă în mod absolut normal în orice democraţie – nişte majorităţi au schimbat preşedinţii Camerelor şi, conform unei prevederi constituţionale, ceea ce a recunoscut şi Curtea, s-a ajuns la suspendarea preşedintelui şi la un referendum. Nimeni nu a înconjurat cu tab-uri o anumită clădire, nu a răpit preşedintele, nu a atacat ambasade, vorbim despre o nebunie”.

Da, e aproape imposibil să te pui cu ăștia. Repetă de atâtea ori aceeași idee falsă și o fac cu atâta convingere, încât telespectatorul și-o asumă în cele din urmă, oricât ar fi de rezistent psihic.

Da, nimeni nu a folosit taburile, nimeni nu l-a răpit pe președinte, cei care fac asemenea lucruri pot fi socotiți, dintr-un anumit unghi de vedere, bărbați adevărați. Prin contrast, s-a vorbit despre revoluția borfașilor.

Această expresie relevă tocmai esența loviturii de stat. Borfașul este, conform DEX, un hoț de lucruri mărunte.

Un lucru “mărunt”: blocarea prin OUG a Curții Constituționale. Nu s-au folosit tancurile.

Când spune “niște majorități”, Antonescu folosește  limbajul borfașului. Ce-am furat ? Niște chestii, nimic important.

Stilul lui Antonescu trimite exact la esența cântecului “Tupeu de borfaș” al trupei “La Familia”:

“N-am venit sa vorbesc aiurea cum cred unii baietasi

Nici sa fac pe impresarul, am tupeu de borfas

Aici e Bucuresti, nu e nici est, nu e nici vest

Nu ma intereseaza lupta altora, nu-i lupta mea.”

Pun pariu că trupa amintită face parte din preferințele muzicale ale lui Antonescu, iar piesa respectivă a devenit filosofia sa politică.

Am descoperit, așadar, sursa de ispirație a gândirii președintelui nostru, fie el și interimar.

Bravo, Crin !