Tony Cicoria

Tony Cicoria, un chirurg ortoped, a fost lovit de fulger în 1994, pe atunci în vârstă de 42 de ani, când vorbea la un telefon public. A avut parte de o experiență aproape de moarte, a suferit arsuri severe și pierderi de memorie. Însă, la câteva săptămâni de la accident, Tony a simțit o nevoie nestăvilită de a asculta muzică de pian. I s-a părut ciudat, pentru că știa că nu e deloc genul ”pian”, ci se considera mai degrabă un rocker. Și-a cumpărat câteva CD-uri pe care le-a ascultat obsesiv, un timp. Dar la un moment dat a simțit că nu e suficient să asculte, ci și-a dorit să fie în stare să cânte. Cum una dintre persoanele care-l îngrijeau tocmai căuta loc să depoziteze un pian, Tony s-a oferit să i-l primească. Așa a început să învețe singur să cânte, deși până atunci nu fusese interesat în vreun fel de muzică. În scurtă vreme a început să compună, pentru că, spunea el, muzica îi venea nestăvilit în minte. Dr. Cicoria nu pretinde că o compune, efectiv, ci spune că-i este transmisă ”din cealaltă parte”, el fiind doar cel care primește informația.
A debutat cu prima sa compoziție pentru pian în anul 2007. Concertul său din 2008, de la New York, a fost transmis de BBC și televiziunea națională germană.

Nikolai Kryaglyachenko

Un băiat de 12 ani, Nikolai Kryaglyachenko, din Rusia, a dobândit o serie de puteri paranormale după ce a fost electrocutat, în 2014, când s-a sprijinit de un stâlp electric deteriorat. După acest incident el pretinde că a devenit un magnet viu şi obiectele de metal se lipesc pur şi simplu de el.
„M-am ridicat de la pământ, îmi era rău, dar am reuşit să ajung acasă şi i-am spus mamei ce s-a întâmplat. A două zi, când m-am trezit, am realizat că mai multe monede erau lipite de corpul meu. Acum pot să fac lucruri pe care nu le puteam face înainte, dar nu am control asupra lor. Chiar dacă nu vreau, eu tot atrag lucruri. O dată am atras sticlă. Pur și simplu a venit spre mine!”, a declarat copilul.

Franco Magnani

Imigrantul italian, brutar de meserie, Franco Magnani, a ajuns în SUA în 1960. Pe vapor, tânărul s-a îmbolnăvit. A fost dus la spital, în Manhattan, având halucinații. A scăpat cu viață, însă a început să aibă vise și amintiri extrem de precise legate de locurile copilăriei sale. Magnani a început să le picteze, deși nu le văzuse de 30 de ani. Reprezentările satului natal, Pontito, sunt atât de reale, încât pot fi confundate cu fotografii ale localităţii.

Italianul povesteşte că imaginile din amintirile cele mai vechi îi apar brusc, cu multe detalii şi efectiv îl obligă să le picteze cât mai repede.
Singura explicație pe care au putut-o da medicii a afost aceea că, probabil, Magnani suferise de ”epilepsia lobului temporal”.

Jason Padgett

În 2002, doi oameni l-au atacat cu sălbăticie, la ieșirea dintr-un karaoke-bar, pe Jason Padgett, un agent de vânzări într-un magazin de mobilă din Tacoma, Washington. După ce l-au jefuit, l-au lăsat aproape inconștient, mai mult mort decât viu, cu severe leziuni cerebrale.
Incidentul nefericit l-a transformat însă pe Jason Padgett într-un geniu al matematicii, capabil să perceapă lumea prin obiectivul geometriei.
Înainte de a suferi această traumă, Padgett era un om obișnuit, iubitor de petreceri. El nu a studiat niciodată mai mult de algebră elementară în școală.
A căpătat abilitatea de a vizualiza obiecte matematice complexe și de a intui concepte fizice complicate. Se pare că i-a fost deblocată o anumită parte a creierului, care face ca realitatea înconjurătoare să-i apară sub forma unor structuri matematice.
„Văd forme geometrice și unghiuri peste tot înjurul meu, în viața de zi cu zi, de la geometria unui curcubeu, până la fractali de apă care se scurg în chiuvetă. Totul este extraordinar de frumos!”, a povestit Padgett într-un interviu.
După ce și-a revenit după traumele fizice suferite, Padgett a început să se confrunte cu probleme de ordin psihologic, fiind diagnosticat cu șoc post-traumatic și cu anxietate socială debilitantă. În același timp a început însă să observe că lumea din jurul său arată diferit față de cum era obișnuit să o observe. Totodată, Padgett a dobândit capacitatea de a desena forme geometrice extrem de complexe. Într-o zi, un fizician l-a observat desenând astfel de figuri geometrice complicate într-un mall și l-a sfătuitsă urmeze cursuri de matematică, ceea ce a și făcut.
Jason Padgett a publicat și un volum de memorii cu titlul „Struck by Genius” („Lovit de geniu”).

Ben Underwood

Ben Underwood s-a autoinițiat în tainele ecolocației – tehnica pe care liliecii și delfinii o folosesc pentru a se deplasa – pentru a intui lumea din jurul său. Practic, el emitea un sunet și asteapta întoarcerea ecoului pentru a descifra, în funcție de direcție și durată, poziția, dimensiunea și distanța la care se afla un obiect.
Ben își pierduse ambii ochi, încă de la vârsta de 3 ani, din cauza unui cancer de retină.
După ce n-a mai putut să-și folosească ochii, și-a dezvoltat această abilitate atât de mult încât ar fi putut să concureze cu oricine la diverse activități sportive: arunca la coșul de baschet, făcea arte marțiale, mergea pe bicicletă și cu rolele cu o neobișnuită ușurință. El spunea: „Nu sunt orb, doar nu pot vedea”.
Din nefericire, Ben Underwood a pierdut, în cele din urmă, la doar 17 ani (în 2009), lupta cu cancerul, care recidivase. Dar nu înainte de a reuși să devină o reală sursă de inspirație pentru toți cei care i-au descoperit (și încă o fac!) povestea în nenumăratele emisiuni și documentare difuzate în lumea întreagă.

Jon Sarkin

Jon Sarkin, acum în vârstă de 64 de ani, a absolvit biologia în cadrul Universității din Pennsylvania și, după ce s-a specializat în chiroterapie. În 1985 însă, la vârsta de 36 ani, două vase de sânge au început să-i preseze nervii auditivi, așa că, în anul următor, a decis să se opereze. Operația s-a complicat și un atac vascular au obligat medicii să-i elimine porțiuni din emisfera stângă a creierului. Jon s-a trezit surd de o ureche, cu tulburări de vedere și de echilibru. Dar cu obsesia de a desena și a picta.
După opt săptămâni Jon și-a recăpătat auzul, iar după opt luni a putut merge din nou. Însă obsesia sa pentru a exprima grafic nu s-a diminuat.
Astăzi, Jon Sarkin este unul dintre cei mai prolifici artiști contemporani americani. El a expus în multe orașe mari, printre care New York, Londra, Los Angeles sau Boston. Biografia sa, ”Umbre strălucitoare ca sticla”, a fost scrisă, în 2011, de către Amy Ellis Nutt. Paramount Pictures și Tom Cruise au achiziționat drepturile pentru un film în viitor.
Jon Sarkin lucrează în Goucester, Massachusetts, unde locuiește împreună cu soția sa și cei trei copii.