La viața mea, am violat și am fost violat de mai multe ori.

Mă refer la cărți, nu la femei.

Am citit cu forța mai multe cărți de poezie care nu m-au dorit. Ca să dau câteva nume, este vorba despre Sylvia Plath, Gottfried Benn, William Blake sau Ingeborg Bachmann. Sunt și romane care s-au opus din răsputeri citirii, cum ar fi: Ulysses, Jocul cu mărgele de sticlă, Muntele vrăjit, Amantul colivăresei.

Mai crunt a fost atunci când cărțile m-au avut cu de-a sila și îmi amintesc nopțile de siluire la care m-a supus Nathalie Sarraute, ori perioadele de dragoste violentă la care m-a obligat Michel Butor.

Cu niciuna dintre cărțile care m-au violat nu vreau să mă mai văd în viața mea. Știu că mă pândesc din bibliotecă pentru a mă da pe spate la cea mai mică ocazie.

Apropo de asta, singurele biblioteci feminine au fost haremurile, iar sultanii au putut reciti femei. Altul ar fi fost gustul vieții mele dacă aș fi putut păstra într-o bibliotecă nu doar toate cărțile, ci și toate femeile citite.

Recunosc că am vrut să forțez nota la un moment dat și să îmi construiesc o astfel de bibliotecă imaginară: la fiecare șapte cărți, o femeie, păstrând proporția, oricât mi-ar fi ars buza după o noapte de sex, ori o noapte de citit. N-am izbutit.

Există o serie de legături primejdioase. Mă întreb adeseori pe vremea cărei femei am citit o carte anume, iar observaţia care mă face să zâmbesc este că pe clasici i-am citit de-a lungul unor iubiri clasice, iar cu cât iubirile mele au fost mai moderne, cu atât au fost mai moderne cărţile de pe noptieră.

În fine, acum sunt un bărbat serios, grizonat. Ca atare, nu mă mai joc de-a citititul, îmi aleg lecturile pe îndelete, revin, subliniez, termin greu.

Scuze.

Mâine, urc în vârful dealului, la cabană, cu o carte potrivită vârstei mele: Rudin, de Turgheniev. Bănuiesc că vom discuta la gura sobei până în zori, fiindcă a trecut vremea când mă tăvăleam cu cărțile pe podea.

Vă povestesc.