Un om care citea poezii
le-a scris poeților următoarea scrisoare.
Dragi poeți, vă rog, lăsați în pace ploaia.
Aveți atâtea subiecte precum dragostea, fluturii,
apusul și răsăritul, marea, copiii, viața și moartea.
Scrieți despre toate acestea dar,
vă rog să crutați ploaia.
Ploaia care curge pe păr, se prelinge pe obraji
și pe piept, ploaia caldă, ploaia rece,
ploaia pe care o prinzi în palmă.
Luați-vă mâinile moi, pufoase
de pe ploaia mea.
Ploaia așa cum este,
care mă udă până la piele,
care este altceva decât lacrimile.
Poeții nu i-au răspuns și de teamă
că va întâlni iarăși metafore despre ploaia lui dragă,
omul nu a mai citit poezii.
Gheorghe Smeoreanu
Lasă un răspuns