După 15 ani de presă, am demisionat de la ultimul cotidian f[cut de mine şi, o vreme, am redus motoarele. Bun prilej pentru diverşi indivizi să-mi sară la beregată, convinşi fiind că gata, am dispărut din peisaj. Până cînd şi un episcop, ştiind că nu îi mai pot publica textele, a considerat nimerit să mă porcăiască în faţă, cupă ce un deceniu am fost pentru el, citez „unul dintre cei mai buni ziarişti din România”. Apoi, a încercat să-şi şteargă mucii pe mine aşa-zisa tînără generaţie din presă, gândind că e momentul să mă împingă în afara jocului, ca să-şi facă ei jocurile lor. Eşalonul doi, ca să zic aşa, adică unii mai mult sau mai puţin anonimi, pe nume Donoiu, Cocea, Alexandrescu, a socotit că e momentul să devină eşalonul unu, pe motiv că Smeoreanu nu mai este. Ştiam că se grăbesc şi se dovedeşte că aşa a fost.

Când…m-am sculat,i-am popit puţin, începând cu episcopul.

Indivizii au văzut că nu prea răspund, că m-am dat la fund, aşa încât şi-au luat avânt, m-au umplut cu zoaiele frustrărilor lor. Nu mai merge aşa, băieţi.Treceţi la loc, că am revenit în arenă.

Chiar dacă sunt conştient că un Alexandrescu, ori, mai ales, un Cocea nu sunt deloc proşti, chiar dacă îi apreciez pentru că încearcă să trăiască în cultură şi pentru că scriu interesant, le voi da peste bot ori de câte ori vor găsi de cuvinţă să mă înjure. Nu cred deloc în ideea că trebuie să-i ignori pe clănţăi, să taci, pentru că, vezi Doamne, cel mai deştept cedează. Să fie ei mai deştepţi, să cedeze ei, pentru că nu ne comparăm, totuşi, eu am creat publicaţii, am făcut şcoli adevărate, am scos cărţi citate în bibliografii şi, mai ales, pe unul dintre ei chiar l-am băgat în presă.(în foto, o imagine din redacţia primului cotidian privat din România, „Curierul de Vâlcea”)

La fel se pune problema şi cu Silviu Popescu. Eu îi critic articolele, el mă atacă la persoană. Ştiu şi eu să fac la fel, dacă e nevoie.Acest Silviu Popescu e un bun ziarist, un băiat cult, însă dacă devine porc, îl voi trata ca atare.

Din păcate, zilele acestea nu am vreme de amănunţit ideile de mai sus, aşa încât fac o simplă precizare. Băieţi, găsiţi-vă altă victimă ori, dacă nu, vă anunţ că vă răspund cum meritaţi. Am păscut zeci şi zeci de condeieri ca voi, despre care acum nu se mai aude nimic, o ştiţi voi bine.

Hai, care pe care, dacă aşa vă doriţi !