Mă gândeam astăzi, trecând dealul de la Vâlcea la Albota, la umătoarele:

– Fericirea trebuie pierdută întotdeauna cât mai grabnic, altminteri te poate sminti şi, dacă persistă peste măsură, te poate chiar ruina sau ucide.

– Satana a înnebunit din cauza bucuriei de a fi în preajma lui Dumnezeu, pe care L-a iubit mai mult decât pe sine, cu consecinţele de rigoare.

– Cultura este o expresie a neputinţei. Dacă l-ar fi putut vedea pe Dumnezeu, ori dacă ar fi descoperit secretul nemuririi, niciun scriitor nu ar mai fi scris, niciun pictor nu ar mai fi pictat, nici un compozitor nu ar mai fi compus.

– Aţi observat, bărbaţi, că atunci când te desparţi de o femeie chiar şi hainele ei, cu care erai obişnuit, îţi devin străine ?

Acasă, e atât de bine încât parcă mă ruşinez de atâta bucurie.