Zi de zi, o luptă disperată pentru a găsi timp pentru citit. Sunt atâtea cărți teribile necitite. Cum să mori fără să le fi citit ?

Zi de zi, o goană după timpul necesar să văd filme. Voi dispărea fără să fi văzut toate filmele bune.

Timp pentru dragoste, timp pentru soare, pentru munte, pentru mare, pentru Europa, pentru Asia, pentru Africa, pentru America, timp pentru Mozart, mai ales pentru Brahms, pentru un zâmbet, pentru un pahar de vin, pentru o respira, pentru a uita. Voi pleca fără să fi zâmbit toate zâmbetele.

Care ar fi arta de a face puţin din tot cu sentimentul că faci totul ? Nu o cunosc şi asta mă doare cel mai mult.

Aş vrea timp mai ales pentru a înţelege. Nu pentru a mă bucura, ci pentru a pricepe sensul bucuriei. Nu vreau Raiul, ci înţelesul Raiului.

Curios este faptul că nu doar eu vreau timp, vor asta celulele, carnea, creierul, parcă ar căuta şi trupul un înţeles înainte de a îmbătrâni, de a dispărea. Mă bucur că și trupul caută, că nici el nu are timp să moară.

Eu și trupul, doi străini eșuați pe o insulă nepustie.