Iţi  scriu doar ca să-ţi spun că nu-mi e dor,

Că nici nu mor de dor, nu crăp de dor,
Nu ţip de dor, nu mă jelesc de dor,
Îţi scriu doar ca să-ţi spun că nu mi-e dor.

Să ştii că drept urmare nu-mi e dor,
Şi să mai ştii că nu îmi este dor,
Că nu scâncesc şi nici nu plâng de dor,
Îţi scriu doar ca să-ţi spun că nu-mi e dor.

Apoi, să ştii din nou că nu-mi e dor,
Nu mă chircesc de dor, nu strig de dor,
Nu mă ucid de dor, nu plec de dor,
Îţi scriu doar să îţi spun că nu-mi e dor.

Apoi nu mă jelesc acum de dor,
Ci doar îţi spun că nu îmi este dor,
Şi nu mă sinucid acum de dor,
Îţi scriu doar să îţi spun că nu mi-e dor.

Şi încă-odată jur că nu-mi e dor,
pe tot ce am mai scump că nu-mi e dor,
fii liniştită, că nu mor de dor,
îţi scriu doar ca să-ţi spun că nu mi-e dor.

Şi să mai ştii că nu îmi este dor,
Că pot să mor şi nu îmi va fi dor,
Că nu-mi e dor, că ţip că nu-mi e dor,
Că vreau să auzi că nu îmi este dor.

Îţi scriu doar ca să-ţi spun că nu mi-e dor,
Că mint toţi cei ce spun că îmi e dor,
Că nu mai vreau în veci să-mi fie dor,
Că vreau doar să mă ierţi că îmi e dor.