Zâmbesc gândindu-mă că nu poţi avea zilnic revelaţii, trebuie să te mulţumeşti doar cu o porţie de confirmări ale unor adevăruri mai mult sau mai puţin decisive.

Îmi pun un film – să zicem „Legături primejdioase” de Roger Vadim – şi îl văd aşteptând să se spargă o cupolă, ori cel puţin să se rupă un văl, să cadă un solz…Nimic, totul ştiut. Exaltarea, jocul de-a Dumnezeu duc la dezastru, acesta chiar e un adevăr, unul previzibil, totuşi.

Când Maria Antoaneta a citit cartea lui Choderlos de Laclos a avut, probabil, o revelaţie, pentru mine şi contemporanii mei, pragul revelaţionist (ca să zic aşa) a scăzut, greu mai putem să ne lăsăm impresionaţi.

Totuşi, Gerard Philipe moare aproape imediat după filmări, la 37 de ani, iar soţia sa rămâne cu doi copii. Şi scrie două cărţi despre defunct

Trist, dar nimic nou sub soare.