Sunt ziarist – ce mândru sună acest cuvânt. Îl parafrazez, desigur, pe Gorki, din „Azilul de noapte”…Şi eu şi personajul lui Gorki vrem să spunem că e şi nu e…

Cărţile din casa mea aproape că au intrat în putrefacţie. Eu însumi mă simt uneori,spiritual, în putrefacţie.

Jurnalismul nu e o meserie pentru intelectuali sau poate fi una doar pentru foştii intelectuali. Cel puţin în România, cel puţin în provincia din România.

Sub soarele presei se ofilesc iubirile, tablourile, tendreţele, concertele, privirile. Soarele presei arde tot, regatul lui tinde să devină deşert.

Azi: telefoane, mailuri, sms-uri, mess-uri, mass-uri, news-lettere, webmaster, facturi, întâlniri, lecturarea confraţilor, talk-show văzut, talk-show făcut, nervi cu un coleg care scrie encomiastic, înjurături pe facebook, vizita unui om politic, în vizită la un om politic.

Sunt cărţi moarte în casa mea, iubito, chiar pentru asta am venit să-ţi spun, din cauza mea, pe rafturi, în casă, încet, cărţile se descompun.

Cine e iubita care după al nu ştiu câtelea oftat de compasiune nu ar pleca lăsând uşa deschisă ?

Jurnalist – ce jalnic sună acest cuvânt….