Uneori, am impresia că dragostea se cumpără.
Nu, nu vă temeţi, nu mă refer la bani, ci la altceva, cu mult mai preţios.
Dragostea se cumpără cu marea monedă care eşti tu.
Te dai, ţi se dă.
La urma urmei, este vorba despre iubirea cash.
E ceva rău în asta ? Nimic, cum să fie, doar trăim în apoca tranzacţiilor.
Ne tranzacţionăm, adică ne iubim.
La final, primeşti rest, ceea ce a mai rămas din tine.
Câteodată, rar, iei dobândă.
Aşa e decând lumea şi pământul ? Refuz să cred.
Din când în când, unii, neştiuţi – necunoscuţi, se iubesc pe credit, unul achitat după moarte.
Lasă un răspuns