Pentru Simona Pârvu
Pentru că m-ai întrebat, dragă Simona, iată cum cred eu că stau lucrurile.
Există în viața mea cam tot atâtea femei importante câte cărți importante.
Nu pot desprinde niciodată femeile de cărți, în sensul că știu pe vremea cărei femei am citit o carte și ce femeie am iubit pe vremea unei cărți.
Ciudat, dar mi s-a întâmplat mereu să citesc cărți greu de înțeles în timpul unei femei greu de înțeles și cărți mai subțiri pe vremea unei femei mai superficiale.
Citesc aproape la fel cum fac dragoste, lecturile mele au preludiu și, în situații fericite, climax.
Mă atrag cărțile necitite așa cum mă atrag femeile neîntâlnite.
Despărțirile de cărți sunt în mod sigur la fel ca despărțirile de femei. Când ajungi la ultimul rând dar nu uiți nimic.
Am întâlnit până acum Femeia Tolstoi, Femeia Caragiale, Femeia Goethe, Femeia Brătescu – Voinești, Femeia Cioran, Femeia Karl May ș.a. Doar femeia Biblie nu am întâlnit-o și nici nu știu dacă vreau să o întâlnesc.
Rareori citesc sau fac dragoste ziua, misterele sunt dedicate nopții.
Cum nicio carte nu e doar a mea, știu că nicio femeie nu îmi aparține în exclusivitate.
Ce am înțeles eu dintr-o carte și dintr-o femeie va semăna prea puțin cu ceea ce au înțeles cititorii precedenți sau viitori.
Ah, când recitești după o vreme, înțelegi mult mai mult, tocmai de aceea am iubit reîntâlnirile.
Perversitatea mea supremă, rușine să-mi fie, este să vorbesc despre cărți și femei cu ceilalți cititori ai lor.
Sunt cărți care m-au făcut să uit de femei și femei care m-au făcut să uit de cărți.
Sunt sigur că între cărțile de pe rafturile mele gelozia e maximă.
Femeia citind, iată care este pentru mine cea mai erotică imagine.
Ce carte aș lua pe o insulă pustie ? Ce femeie aș lua pe o insulă pustie ? Iată două întrebări la fel de dificile.
Cam așa stau lucrurile, dragă Simona, precum și în multe alte feluri, îți mulțumesc pentru provocare și sper că ți-am satisfăcut curiozitatea.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns