Cred că jurnaliştii, în dorinţa lor de a fi din breaslă, au tendinţa să se considere deasupra celor pe care îi critică, să fie un fel de judecători al căror cod suprem este libertatea de exprimare. Eu consider, dimpotrivă, că un jurnalist e cu atât mai credibil cu cât nu ascunde faptul că este un om obişnuit. Ori, dacă nu o fi mai credibil făcând acest lucru, măcar rămâne onest.

Cum nu mi-au plăcut profesorii care vorbeau ex cathedra, nu îmi plac nici jurnaliştii care se erijează în supraoameni.

Din această cauză ţin acest blog aici, alături sau împletit cu articolele mele şi ale colegilor mei de la revistă. Prin el vreau să semnalez că nimeni nu e mai presus de viaţă, de eroare, de slăbiciune, de subiectivism.

Sper să şi reuşesc asta.