Murind, un om își chemă câinele,

care murise mai demult,

să urce împreună la cer.

 

Ajungând la poarta raiului,

Sfântul Petre voi să primească doar omul,

nu și câinele.

 

Omul îi spuse:

eu fără câine nu intru,

e al meu, mi-a lins mâinile, mă iubește.

 

Atunci, câinele îl mușcă pe om

ca să-l facă să intre pe poartă

și dădu să plece cu coada între picioare.

 

Omul nu înțelese nimic

și păși îngândurat

pragul veșniciei.

 

Văzând aceasta, Sfântul Petre

dădu voie câinelui

să meargă cu omul său în rai.

 

Trecând pe lângă el,

câinele îi linse mâinile

Sfântului Petre.

 

Asta se întâmpla acum mii de ani,

iar de atunci, câinii au primit voie

să meargă în rai cu oamenii lor.

 

Gheorghe Smeoreanu

(Nu vă impacientați, acest text face parte și el din volumul ”DeZscrieri”)