Ştiu foarte puţine cărţi voluminoase.

Pe moment, îmi aduc aminte doar de Iosif şi fraţii săi, de Thomas Mann, Pe Donul liniştit, de Mihail Şolohov şi de capodopera Război şi pace a lui L.N. Tolstoi. În majoritatea ediţiilor, aceste romane au peste o mie de pagini.

Celalalte cărţi sunt mult mai scurte, mai subţiri, mai firave, au două sau trei sute de pagini. Când le privesc, mă gândesc la cât de scurtă e viaţa omului.

Fiindcă de am fi trăit o mie de ani, probabil romanele ar fi avut cel puţin zece mii de pagini fiecare, cărţi uriaşe pentru o viaţă aproape nesfîrşită. Aşa însă, ne mulţumim cu aceste broşuri într-o viaţă subţire ca o broşură.

Privesc cărţile din bibliotecă, toate firave, cu cotoare înguste, chiar şi capodoperele sunt înspăimântător de scurte.

Scurte ca viaţa scriitorilor şi a cititorilor.

Bietele cărţi.

Gheorghe Smeoreanu