Abia astept urmatoarea campanie electorala pentru alegerile parlamentare pentru a adresa candidatilor uninominali intrebarea: ce ati mai citit, domnilor si doamnelor ? Din acest punct de vedere, recunosc, uninominalul ma satisface. Unei filiale de partid nu ii puteai adresa o asemenea intrebare, dar unui om care vrea sa reprezinte in Parlament si o multime de intelectuali intrebarea cred ca i s-ar potrivi. Sa vedeti atunci bilbiieli la unii domni candidati. Ca stai sa vezi ca am citit „Sfirsitul lumii de Petrache Lupu” (cartea asta nu exista, mai glumesc si eu) etc. etc. Insa nu pentu a glumi am abordat aceasta tema, ci pentru a spune ceva serios. Daca tot este limpede ca vom avea vot uninominal (daca tot se merge pe ideea asta, eu as prefera formula mai ponderata a partidelor, nu pe cea a presedintelui) atunci este normal sa avem candidati cu o anumita perspectiva culturala. Eu deja imi anunt, ca jurnalist, intentia de a studia acest aspect.Omul care citeste nu poate fi nici rau si nici rauvoitor. Cind greseste, recunoaste, cind se cearta, polemizeaza, cind decide, argumenteaza. Sa vedem ce se intimpla insa acum in unele medii politice. Exact contrariul. Fiecare se considera detinatorul adevarului absolut, polemicile sint adevarate scandaluri, iar deciziile se iau pe principul ca…asa vrem noi sa fie. Cred ca nu numai intelectualii de profesie, ci intreg electoratul ar prefera un parlamentar citit decit unul doar cu…scoala vietii sau, cel mult, a luptei de clasa sau de piata.Desigur, omul citit e mai plin de indoieli decit semenii sai, insa cred ca indoiala carteziana le lipseste unora dintre alesii nostri de acum, ori asta ii duce la iluzia ca tot ce zboara se maninca. Parlamentul interbelic nu a fost chiar o academie, insa daca discursurile parlamentare de atunci se pot citi si acum, cu mare interes, este pentru ca acel Parlament avea o mare densitate de intelectuali autentici, unii dintre ei deveniti azi clasici ai culturii romine si chiar universale. Nicolae Iorga sau Octavian Goga sint doar doua exemple din citeva zeci sau si mai multe, cite se pot da.Se vorbeste destul de abstract despre necesitatea primenirii clasei politice. Vrem politicieni mai seriosi, mai profunzi, mai morali. Fara sa absolutizez as spune ca aceste calitati se pot obtine sau macar perfectiona prin lectura, prin cultura. Sa il intrebi pe un om politic ce a mai citit nu cred ca ar trebui sa mai fie o intrebare cancaniera, demna de aparut la rubrica de varietati a unui ziar, ci o chestiune de fond. Daca e uninominal, atunci…sa fie !
























Lasă un răspuns