Pe data de 6 aprilie 2013 a avut loc la Moscova Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici din Rusia. Congresul a decretat că ”Desființarea URSS este frauduloasă, ilegală și penală”

Rușii se revoltă tot mai mult împotriva Occidentului și împotriva politicii de blamare a comunismului promovată de acesta*** Autoritățile de la Moscova au interzis adopția de copii ruși de către străini *** Ziarul rus PRAVDA: ”În viitor, când actualul capitalism ipocrit bazat pe acumulare de bani va lua sfârșit, vom reface statul leninist și vom relua construcția socialismului!” *** Constituția Federației Ruse interzice ca în Rusia să fie capitalism *** Statele ”roșii” ale BRICS ***  Comunismul guangdomist pătrunde în buncărele atomice ruse ***  Salariile și pensiile în Rusia suflă în ceafa celor occidentale *** Partidul Comunist Rus și Partidul Rusia Unită conduc Federația Rusă *** Nikolai Ryjkov,  preşedintele Comisiei asupra Monopolurilor Naturale din Federaţia Rusă: ”Noi trebuia demult să adoptăm calea chineză” *** Capitalismul occidental de azi a înregimentat în rândurile lui pe toți foștii politruci comuniști est-europeni și ca atare propaganda lui seamănă cu propaganda stalinistă *** Președintele Putin: ”În Federația Rusă nu vor exista nici facultăți și nici universități private. Cel puțin nu atâta timp cât trăiesc eu!”  *** Comuniștii ruși îi propun președintelui Putin să aprobe decorația Erou al Muncii Capitaliste 

    SFINXUL DE LA KREMLIN

Rusia rămâne pe mai departe o mare necunoscută pentru Europa, iar conducătorul ei, asemenea Sfinxului, continuă să privească neclintit și impenetrabil, de dinapoia ochelarilor de soare cu lentile polarizate oglindă  către Sistemul American Antirachetă care se instalează rapid peste tot în lume, de la Marea Japoniei până în Alaska. Situația relațiilor dintre Occident și Rusia este în răcire accentuată. Primirea care i s-a făcut recent conducătorului rus în Germania nu a fost de natură să redreseze situația. Doamna Angela Merkel, care ocupă momentan funcția de cancelar al Germaniei, i-a reproșat președintelui rus că Moscova încalcă libertățile omului și ia măsuri abuzive împotriva ONG-urilor (organizații nonguvernamentale). Acesta, într-un discurs tăios, i-a răspuns că în Rusia numărul ONG-urilor finanțate din străinătate a ajuns la aproape 700, că ele au primit din străinătate în ultimele patru luni aproape un miliard de dolari și că este datoria statului rus ca să vadă cu ce se ocupă acele agenturi străine pe teritoriul Rusiei, pentru că în fond, nimeni nu știe precis ce fac atâtea organizații finanțate din străinătate în Rusia. El a adăugat: ”Statul rus nu are deschise în străinătate decât două ONG-uri: una în Franța și alta în SUA”. Spionajul rus a demarat o acțiune de amploare pentru a verifica soarta copiilor ruși adoptați de către cetățeni ai SUA și a descoperit că în ultimii ani un număr de 20 de copii ruși au murit în condiții suspecte în casele părinților adoptivi americani în timp ce mulți alții au ajuns sclavi sexuali ai acelorași ”părinți” ( sursa: Novaia Zemlye, 19 decembrie 2012). Alți zece copii ruși au murit în SUA uciși de părinții lor adoptivi (sursa: Ria Novosti, 18 decembrie 2012). Faptul că autoritățile americane s-au alarmat imediat și au acționat cu toată promptitudinea aplicând pedepse severe americanilor vinovați, nu a fost de natură să îmblânzească Duma de Stat a Rusiei care a votat recent legea prin care se interzice ca străinii să mai adopte copii din Rusia. În ultimii douăzeci de ani mulți dintre aliații Rusiei pe plan internațional au fost distruși sau atacați : Iugoslavia, Libia, Siria, Iran etc. Alte state ca Ucraina sau Georgia au fost transformate în inamici ai Rusiei sau au fost învrăjbite împotriva Rusiei. Faptul că în Rusia comunismul a fost abolit ca politică de stat, că URSS a fost desființată și că țara s-a deschis în 1991 capitalului străin și privatizării nu a schimbat în nici un fel atitudinea Occidentului față de Rusia. Înaintarea armatelor NATO spre Est a continuat, Scutul Spațial Antirachetă a fost instalat peste tot în Europa, în țări din Europa de Est ca Polonia, Țările Baltice, Ucraina, Georgia sau România rusofobia a devenit trăsătură națională, Georgia a atacat Rusia în 2008.  Acțiunea de condamnare a comunismului însăși s-a transformat în rusofobie. Peste aceste evenimente au venit altele. Washingtonul a elaborat așa zisa lista Magnitski prin care un număr de 18 oficiali ruși nu au voie să intre în SUA. Ca răspuns Moscova a întocmit la rândul ei o listă neagră cu numele a 18 oficiali americani care nu au voie să intre în Federația Rusă. Războiul Rece dintre Rusia și Occident nu a încetat nici o clipă, în ciuda transformărilor politice care au avut loc în Rusia ultimilor 20 de ani. Cu cât concesiile făcute de Rusia au fost mai mari, cu atât ostilitatea împotriva ei a crescut. Faptul că Boris Elțân a declarat comunismul politică criminală și a interzis în august 1991 Partidul Comunist Rus și Komsomolul, confiscând toate proprietățile acestora (inclusiv ziarele  precum Pravda) nu a avut asupra Occidentului nici un efect. Generalul Pacepa a declarat din SUA : ”Cred că suntem cu toții de acord că și fără Partidul Comunist Rus, avem de-a face cu o Rusie extrem de periculoasă care trebuie distrusă și reconstruită” (Ion Pacepa, Front Page, 2006). Rusia și-a dat seama că mergând pe noul drum capitalist nu va ajunge nicăieri și că drumul acesta este drumul spre autodistrugere. Ca atare și-a revizuit politica. A reînființat Partidul Comunist Rus și Komsomolul (pe care le finanțează  de la buget), a eliberat ideologia comunistă din închisoarea în care o băgase Elțân, și-a revizuit doctrina militară și a reînceput înarmarea. Sute de publicații comuniste apar din nou în Rusia. Se reînființează mereu organizații comuniste. Mulți dintre activiștii acestora merg la specializare și schimb de experiență în China și Vietnam. Pe 6 aprilie 2013 a avut loc Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici. În Declarația Oficială dată publicității la finalul congresului se spune:  ”Noi, ofițerii sovietici loiali jurământului depus în fața poporului am discutat situația politică și socio-economică în Rusia și ne exprimăm opoziția puternică față de campania de defăimare dusă de străinătate împotriva fiului genial al Rusiei, organizatorul Partidului Bolșevic, creatorul Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, liderul  proletariatului mondial, Vladimir Ilici Lenin .     După desființarea frauduloasă, ilegală și penală a Uniunii Sovietice, în ciuda împotrivirii prin referendum a poporului, în țară a fost instaurată puterea burgheziei și țara a fost dată pe mâna capitalismului. Câțiva inși  parazitează azi  proprietatea publică asupra mijloacelor de producție și incită la ură între popoare. Acești paraziți, încârdășiți cu prietenii lor din străinătate, trăiesc cu spaima că domnia lor se va sfârși și că socialismul va reveni la putere în Rusia.    Acesta este motivul pentru care ei luptă cu toate mijloacele  împotriva comunismului și a lui Lenin și calcă în picioare din punct de vedere politic și “științific” ideologia comunistă. Ei lovesc azi Rusia cu toată “artileria grea” – emisiuni de televiziune, monografii, colecții și manuale – lansând mii de așa zise ”studii istorice” absolut mizerabile în conținutul lor, pline de minciuni și deghizate ca lucrări științifice.    Prin asta ei doresc să priveze oamenii de idealurile socialist, național și cultural.  Distrugând memoria rușilor care știu ce a fost odată Puterea Sovietică îi transformă pe tinerii din noile generații în oameni cu creierele spălate, în mankurți. Așa că au trecut la demonizarea lui Lenin și a comunismului în scopul de a discredita adevărul istoric. Autorii unei astfel de ideologii îl prezintă pe Lenin ca pe un om animat de cele mai  josnice instincte, om fără morală si cu deformări fizice și boli, îl prezintă ca pe un impostor al filosofiei, ca pe un dictator crud, ca pe un maniac ahtiat după putere personală.      De ani de zile, anticomuniștii doresc cu furie să distrugă mausoleul lui Lenin din Piața Roșie – un simbol al revoluției, al istoriei și al libertății, far nepieritor al eliberării lumii din sclavia capitalistă și din asuprirea și exploatarea omului de către om.    Acestor inși mizerabili noi le spunem: ”Jos mâinile de pe Lenin și de pe leninism! El nu a murit și este viu!”(Moscova, 6 aprilie 2013, Al VIII-lea Congres al Ofițerilor Comuniști Sovietici). Ideologia comunistă este în Rusia la ea acasă. Există presiuni puternice din partea Partidului Comunist Rus (partid de guvernământ) pentru ca în Armată să fie reintrodus termenul ”tovarășe”, pe care mulți dintre ruși îl mai folosesc și care a fost utilizat în Armata Rusă până în urmă cu câțiva ani. Acestea toate ne fac să ne întrebăm: încotro se îndreaptă Rusia? Dar pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne întoarcem în timp la data de 20 decembrie a anului 2000.

ZIUA ÎN CARE S-A ÎNTORS ACASĂ IMNUL SOVIETIC

În zorii zilei de 20 decembrie 2000, la prima oră a dimineții, milioane de ruși au uitat pentru o clipă de preocupările lor. Pe bulevardele marilor orașe rusești, în gări, în stațiile de metrou, în fabrici și uzine, lumea s-a oprit uimită în loc. Oamenilor nu le venea să creadă: din difuzoarele radio montate în locurile publice, ale radiourilor și ale televizoarelor se revărsa din nou triumfătorul imn al URSS compus în 1922 de Alexandrov. În acordurile acestui imn Rusia trăise, luptase în război și muncise timp de șaptezeci de ani. Imnul fusese interzis de Boris Elțân. Acesta, în 22 august 1991, scosese în afara legii prin decret prezidențial Partidul Comunist Rus confiscând toate proprietățile acestuia și declarând ideologia comunistă ideologie criminală. Din ordinul lui, imnul sovietic fusese înlocuit cu o melodie anostă și deprimantă a lui Glinka, așa zisul Cântec Patriotic, numit de ruși ”Jelania cerșetorului”. Dar în dimineața de 20 decembrie 2000, vechiul imn sovietic revenit ”acasă” din ”exilul” în care-l trimisese Elțân, răsuna din nou cu putere sub cer, având versurile un pic adaptate: ”Rusia, statul nostru sacru,/ Rusia, țara noastră iubită,/Lăudată fii, patria nostră liberă, fericită/ De la mările din Sud până la Cercul Polar/ Se întind pădurile, pământurile tale și al tău hotar,/ Patrie apărată de Dumnezeu, /Așa ai fost și așa vei fi mereu”. Melodia se revărsa puternică, mai triumfătoare ca oricând, răscolind inimile rușilor, amintirile, sentimentele lor. Ei trăiseră aproape un secol, luptaseră și munciseră sub acordurile acelui imn. Acordurile acelui imn răsunaseră prima oară în spațiul cosmic, de unde primul cosmonaut al lumii, rusul Iuri Gagarin, se adresase omenirii. Interzicerea imnului în 1992 lovise poporul rus în demnitatea lui națională, îi aruncase pe ruși în întristare și îi deprimase profund, îi făcuse să se simtă vinovați pentru toate nenorocirile lumii și să nu mai știe ce este bine și ce este rău. Dar în acea dimineață, melodia vechiului imn comunist și revenirea lui nu le readucea oamenilor doar speranța și încrederea ci reda demnitatea întregii Rusii. Persoanele mai în vârstă au izbucnit în plâns. Oameni care nu se cunoscuseră până atunci se îmbrățișau pe străzi cuprinși de emoție. Desigur, nu toți rușii s-au bucurat. Unii au privit cu ostilitate revenirea la vechiul imn. Alții au fost cuprinși de panică și au crezut că la Moscova a avut loc o lovitură de stat. Într-un fel chiar asta se întâmplase. Dovadă era chiar revenirea imnului sovietic, la puțin timp după instalarea la putere a președintelui Vladimir Putin. De fapt chiar Vladimir Putin ordonase revenirea la vechiul imn sovietic. Apoi au venit declarațiile fulminante ale președintelui Putin (”Rusia nu are de dat socoteală nimănui!”) și răspunsurile din ce în ce mai tăioase date de el  jurnaliștilor occidentali. Camera superioară a Dumei (Parlamentul Rus) a recăpătat denumirea comunistă de Sovietul Federației Ruse. Încetul cu încetul s-a trezit din amorțire presa rusă: „A blama marea Revoluţie Socialistă a lui Lenin  şi a aduce injurii socialismului şi comunismului pentru greşelile lor nu înseamnă nimic dacă nu  aducem pe banca acuzării și capitalismul european şi american ca să-l tragem la răspundere pentru  crimele şi genocidul comise contra poarelor băştinase de indieni din America, pentru terorismul nuclear săvârşit la Nagasaki sau Hiroşima sau pentru  masacrele şi genocidul savârşite de Anglia în India, în Scoţia, Irlanda sau tara Galilor.    Anii de pace pe care i-a cunoscut Rusia în timpul comunismului au dovdit că ideologia leninistă este viabilă. Marea Revoluţie din Octombrie a arătat că este posibilă construirea unei lumi bazată pe o politică socialistă şi construcţia unui stat comunist  intemeiat pe comunism poate fi un succes chiar dacă este înlăturată cu totul ideea proprietăţii private.    Un asemenea model de stat comunist poate fi luat în considerare pentru viitor când va lua sfârşit era actualului capitalism al acumulării monetariste bazată pe resurse materiale şi pe o legislaţie ipocrită incluzând taxe preferenţiale, subvenţii ori sancţiuni. Pe viitor vom reface statul leninist și vom relua construcția socialismului.” (PRAVDA, 4 noiembrie 2007, ANIVERSAREA A 90 DE ANI DE LA MAREA REVOLUTIE SOCIALISTA, articol de Timotei Bancroft). Și cu aceste observații revin din nou la vechiul imn sovietic, care este acum imnul Federației Ruse. În decembrie 2012 imnul Rusiei a împlinit 90 de ani. Întrebarea care-i frământă azi pe mulți oameni politici de pe toate meridianele lumii sunt: în ce Rusie răsună azi vechiul imn comunist al Rusiei Sovietice? Într-o Rusie socilistă sau în una capitalistă?

CE ZICE CONSTITUȚIA FEDERAȚIEI RUSE

Deși Rusia este considerată azi stat capitalist, ea nu s-a declarat niciodată ca fiind capitalistă. Dimpotrivă: în actuala Constituție a Federației Ruse scrie limpede: ”În Federația Rusă nici o ideologie politică nu poate fi obligatorie și nici o ideologie politică nu poate fi considerată ideologie de stat” (Constituția Federației Ruse, articolul 13, alineatul 2). Așadar, nici socialism, nici capitalism, ci o cale neutră. Cu toate acestea, Constituția Federației Ruse, în spiritul și esența ei este o constituție de stânga cu accente socialiste. Ea arată că: ”puterea și suveranitatea aparțin poporului rus multinațional” (articolul 2), statul se obligă să asigure cetățenilor protecție totală (inclusiv ocrotirea sănătății și a familiei), loc de muncă, salariu minim garantat (articolul 8), terenurile și bogățiile solului și ale subsolului aparțin în principal poporului rus (articolul 9), obligativitatea serviciului militar este valabilă pentru toți cetățenii țării, statul este un stat laic în  care religia este complet separată de stat (articolul 14),pedeapsa capitală (care azi este doar suspendată) se menține (în special pentru terorism și  trădare de țară). Conform Constituției, în Federația Rusă ”orice cetățean rus are dreptul la o locuință, nimeni din Rusia nu va fi lipsit de acest drept, statul trebuie să creeze condiții ca oricine să poată avea o locuință, iar cetățenii săraci cu venituri mici și care nu-și permit să-și cumpere casă primesc casă gratuit de la stat sau la un preț mic, pe măsura puterii lor de cumpărare prin intermediul organelor locale ale puterii de stat, primării, municipalități etc.” (articolul 40). Aceași Constituție arată că  tratamentul medical al cetățenilor este gratuit și cade integral în sarcina statului (articolul 41), refuzul de a trata un bolnav este considerat act de teroristm și asimilat atentatelor la viața cetățenilor (articolul 41), învățământul este gratuit, religia în școli este interzisă, învățământul privat este interzis, legile cu aplicare retroactivă sunt interzise pe întreg teritoriul Rusiei (articolul 57),extrădarea unui cetățean rus în străinătate pentru a fi judecat de instanțele altor state este strict interzisă și numai legile rusești pot judeca un cetățean rus (articolul 61). Nu există ideea de naționalism. În lumina Constituției, ca și în statul sovietic,  noțiunea de ”națiune rusă” nu există, rușii sunt niște simpli minoritari ca toți ceilalți minoritari ai celorlalte popoare ale Federației Ruse. Este principiul pe baza căruia Lenin a conceput în 1920 (și a creat în 1922) URSS. Acest principiu leninist se păstrează și azi în Constituția Federației Ruse. Datorită lui  se împiedică reînvierea părții întunecate a naționalismului și se încurajează patriotismul luminat. Ținând cont de ce zice Constituția, Federația Rusă poate fi considerată un stat socialist federativ.

CE ZICE POLITICA EXTERNĂ A RUSIEI

Rusia este membru fondator al BRICS, care cuprinde, în afara Rusiei, Brazilia, India, China și Republica Sud Africană. Mai este membră a Organizației de Cooperare de la Shanhai (OCS), care în afară de Rusia și China mai cuprinde fostele republici sovietice din Asia Centrală. Tendința celor două organizații este de a fuziona spre o piață comună (așa zisa EURASIA), care va controla aproximativ 30% din suprafața de uscat a planetei, 55% din suprafața maritimă a lumii și peste 50% din populația lumii. În BRICS și OCS forța principală o alcătuiesc așa zisele  state roșii. Adică socialiste sau înclinate puternic către socialism (ca India). E greu de crezut că prezența Rusiei în aceste organizații este absolut întâmplătoare. Este limpede că ea este urmarea unei politici a Kremlinului. Rusia nu a avut niciodată vreo dispută cu vreunul din aceste state ”roșii” cu care are legături strânse de prietenie și colaborare. Toate tensiunile și neînțegerile externe ale Rusiei se află în zona relațiilor acesteia cu Occidentul. Concluzia se impune de la sine. Primul stat străin pe care l-a vizitat noul președinte al Chinei după numirea sa în această funcție a fost Federația Rusă. Este un gest încărcat de simbolism. Întâlnirea din martie 2013 dintre președintele Vladimir Putin și Xi Jimping noul lider al celei mai mari puteri economice a lumii marchează, indiscutabil, reapropierea Rusiei de clubul socialismului mondial. Oficial, la întâlnirea din martie  între Rusia și China au fost încheiate 35 de acorduri bilaterale în domeniul economic. Numai aceste 35 de acorduri au o valoare totală de 150-200 de miliarde de dolari. Dar schimburile comerciale dintre cele două țări nu se rezumă doar la aceste 35 de acorduri. Mulți observatori consideră că schimburile economice dintre cele două țări au depășit în realitate 500 de miliarde de dolari și că Rusia a înlocuit demult SUA în relațiile cu China. Un astfel de nivel de schimburi economice și mai ales ritmul rapid în care el a evoluat în ultimul timp nu ar fi fost posibil dacă între Rusia și China nu ar fi existat o orientare politică unitară și comună. În cadrul întâlnirilor de lucru dintre delegațiile ruso-chineză din martie 2013, un loc aparte l-au ocupat discuțiile dintre  Dmitri Rogozin și Wang Yang, care au avut loc separat de întâlnirea dintre președinții Putin și Jimping. Dmitri Rogozin este vicepreședinte al Federației Ruse însărcinat cu problemele de apărare. El este coșmarul rusesc al Uniunii Europene și al NATO. A fost ambasador al Rusiei la NATO și în această calitate a declarat public că Rusia trebuie să se pregătească de Al Treilea Război Mondial dacă Scutul American Antirachetă va fi instalat în Europa și dacă Georgia și Ucraina vor fi admise în NATO, fiindcă intenția reală a Uniunii Europene este aceea de a distruge Fderația Rusă din punct de vedere economic și politic. Aceste declarații au făcut ca NATO și UE să respingă aderarea Georgiei și a Ucrainei și să dea înapoi în privința Scutului Antirachetă. Dmitri Rogozin nu și-a schimbat niciodată punctul de vedere în privința acestor declarații pe care și le menține și în prezent. În urmă cu câteva zile a declarat că încercarea unor forțe politice străine de a penetra granițele Rusiei și de a introduce în Rusia droguri este similară cu atacarea Rusiei cu arme de nimicire în masă (Itar Tass). Partenerul de discuții al lui Dmitri Rogozin din partea chineză a fost Wang Yang, unul dintre cei patru vicepreședinți ai Chinei. Acesta este considerat eminența reformatoare a comunismului chinez. El este adept al comunismului guangdomist, care poate fi considerat o variantă liberală a leninismului și care promovează privatizarea fabricilor și unităților economice, trecerea lor în proprietatea colectivelor muncitorești (statul păstrându-și peste jumătate din acțiuni) și transformarea lor în surse de bani pentru Partidul Comunist Chinez. Muncitorii devin în acest fel patroni ai fabricilor, dar nu individual ci prin intermediul sindicatelor. Practic ei își împart, ca patroni și acționari, jumătate din beneficiile fabricii sau întreprinderii la care sunt înregimentați (jumătate ia statul), dar acest lucru nu este posibil decât dacă fac ei parte din sindicatul respectivei fabrici sau unități. La rândul lor sindicatele sunt conduse de Partidul Comunist Chinez, iar Partidul Comunist lucrează mână în mână cu statul. Se creează în acest fel între stat și mase (cetățeni) o unitate indestructibilă, nu doar politică, dar și de interese economico-financiare. (……..)

……De asemenea, se păstrează studiul istoriei poporului rus și catedrele de marxism. Generalii comandanți de mari unități s-au declarat foarte mulțumiți de noua programă. Un general infanterist, comandant de armată, a declarat pentru ziarul Izvestia: ”Ofițerul Armatei Ruse este în primul rând un luptător și un comandant, un expert și un specialist în probleme militare. El trebuie să știe să mânuiască tehnica militară din dotare și să fie gata a servi patria cu aptitudinile lui de luptător. Pentru aceasta a ales cariera militară. Studiul limbilor străine, studiul retoricii, studiul eticii și a altor chestiuni de genul acesta sunt fleacuri și prostii inutile pentru un luptător. Astfel de materii îl încurcă și-l dezorientează. Ofițerul nu are de ce să-și piardă vremea cu așa ceva. Pe front, în linia întâi nu stai să faci conversație cu inamicul și să discuți cu el probleme de filozofie ci îi dai la cap!” (Anton Belitsky, Izvestia, 29 martie 2013) De asemenea, absolvenții de facultăți, institute și alte forme de învățământ superior vor fi obligați (indiferent de sex) să facă serviciul militar în termen redus și la sfârșitul instrucției vor primi gradul de locotenent și vor deveni ofițeri în rezervă (inclusiv fetele). Întâmplător sau nu, o astfel de ideologie este similară cu cea care funcționează în instituțiile militare de învățământ din Republica Populară Chineză și care a funcționat odinioară în URSS. O altă potrivire interesantă este cea privitoare la decretele semnate cu câteva zile în urmă de președintele Vladimir Putin, în special Decretul Controlului Cheltuielilor și veniturilor  persoanele care dețin funcții publice (”О контроле за соответствием расходов лиц, замещающих государственные должности, и иных лиц их доходам”). Decretul prevede ca orice persoană deținătoare de funcții publice în Rusia să anunțe imediat sau în termen de maxim 15 zile superiorii și oficialitățile atât veniturile cât și cheltuielile personale pe care le face în luna respectivă și care privesc achiziții sau vânzări de terenuri și case, automobile, bijuterii sau obiecte de lux, cumpărare sau deținere de acțiuni sau alte hârtii de valoare etc. Informarea este obligatorie și pentru rudele apropiate: soție, mamă, tată, mătușă, frate, unchi. Toate aceste informații sunt prelucrate atent de serviciile speciale ale Ministerului de Interne. Furnizarea de date eronate sau ascunderea unor tranzacții de acest gen au ca urmare deportarea respectivului funcționar în coloniile de muncă. Comentarii nu am de ce să fac pe această temă, fiindcă legea rusească este la fel ca legea chineză în acest domeniu. Astfel de legi au funcționat pe vremea lui Stalin în vechea URSS și funcționează cu succes în întreaga Chină și în toate țările socialiste (inclusiv în Iran și în Uniunea Myanmar). Faptul că astfel de legi  sunt reactivate în Rusia după 20 de ani de haos reprezintă o dovadă concludență că Rusia s-a săturat de anarhia economiei de piață și de destrăbălările financiare ale dinuptriciulilor și țiriacilor ruși care nu produc nimic altceva decât infatuare personală, sărăcie, scandaluri, corupție, mizerie și crime.

RETORICA SOCIALISTĂ REVINE CU SUCCES

În discursul ținut la sfârșitul lui martie 2013 în fața reprezentanților la primul Congres al Frontului Popular din Rusia, președintele Putin a abordat tema justiției sociale (temă strict socialistă) și a spus, repetând în mod straniu și în mod sigur fără să știe, fraza ”Spuneți-mi ce-i dreptatea?” din poemul Împărat și Proletar al lui Eminescu. Vladimir Putin a întrebat  oratoric:”Spuneți voi: ce este dreptatea? Ei bine, dreptatea este accesul egal al tuturor oamenilor la libertate, la medicamente gratuite, la calitate și la educație liberă, este  preocupare pentru familiile cu copii, este faptul de a sprijini mamele și copiii, în general, de a sprijini orfanii, este respectul pentru muncă, pentru un salariu decent! Noi pentru asta luptăm! Dar, în aplicarea practică a acestor lucruri, trebuie să le discutăm cu toții, trebuie să le discutăm cu poporul. Avem deja concepția unei mese rotunde am început această discuție. Oricine, dacă are întrebări sau nelămuriri, voi încerca să răspund la aceste întrebări, vom asculta sugestiile dumneavoastră  și apoi vom încerca să le punem în aplicare în documentele guvernamentale sau statute.”  Astfel de discursuri au funcționat în Rusia de pe vremea lui Stalin până în 1991. Chiar Gorbaciov a practicat un astfel de discurs. Această retorică socialistă atrage masele, ea funcționează cu succes în întreaga Chină și în toate țările socialiste. Acesta este tipul de discurs cu care Hugo Chavez a construit socialismul în Venezuela. O astfel de ideologie descătușează energii nebănuite la oamenii de jos. Oamenii simpli devin brusc interesați și se lasă atrași în jocul politic, pun întrebări, intră în dialog cu conducătorul, devin ei înșiși politicieni. Iată ce-l întreabă pe Vladimir Putin un muncitor simplu în timpul Congresului Frontului Popular, profitând de invitația șefului statului la o discuție: ”-Vladimir Putin, să vă dea Dumnezeu numai bine! Am 50 de ani și am muncit mult. Ați spus că Ordinul Erou al Muncii Socialiste va fi reînviat. E bine că faceți asta. Că eroii muncii sunt peste tot, ei sunt lângă noi, fie cu medalii, fie fără medalii. Dar vreau să vă întreb despre așa zisele ”parașute de aur”. Dacă se concediază un muncitor, el primește acolo câteva salarii compensație. Dar dacă se concediază un funcționar de la o bancă el primește compensație 2,8 milioane de ruble. De ce, Vladimir Putin? Ce a făcut el ca să primească atâta bănet? A făcut ceva descoperiri științifice? Suma asta este cumva Premiul Nobel?”  Răspunsul lui Vladimir Putin: ”-Sunt de acord cu tine. Te asigur că obiceiurile astea vor dispare. Vom introduce limitări la așa ceva și nu vor mai exista astfel de discriminări. Construim o lume nouă”. Este vorba aici de un recital politic sau de un angajament? Zgomotul și muzica sunt două lucruri pe care mulți le confundă. Totuși, în cel mai tânăr stat socialist al lumii, în Venezuela numărarea voturilor la alegerile prezidențiale din 14 aprilie încă nu se terminase când președintele Putin a fost primul șef de stat care l-a felicitat pentru victoria în alegeri pe socialistul Nicolas Maduro. Nu mai este nevoie, desigur, să ne întrebăm de partea cărui sistem ideologic înclină Federația Rusă.(fragment)

Ion  DINIȘOR