Luând în calcul ipoteza că nu toată lumea care citește acest articol a auzit de ilustrul Bogdan Pistol, voi face precizarea că domnia sa este un tânăr liberal care a ajuns vicepreședinte al Consiliului Județean Vâlcea.
Acum, fiindcă știți cine este domnul, aflați că are și o rubrică la un ziar din județul amintit. Bravo lui, fiindcă puțini politicieni sunt în stare să scrie mai mult decât o cerere pe coala îndoită la margine.
Partea proastă e că politicianul tânăr, cu funcție și rubrică la gazetă, începe să bată câmpii. Am extras din ultimul său articol următorul paragraf pe care vă rog să îl citiți atent.
“Nu pun în acuzare nevoile financiare ale unui Patapievici sau Liiceanu, aşa că nu mi se pare atât de condamnabil devotamentul cu care l-au apărat pe preşedinte dincolo de propriile lor convingeri. Ceea ce este de-a dreptul îngrijorător e că astfel de atitudini creează modele şi tipologii pe care unii scriitori, jurnalişti mai tineri le împrumută. Gesturile scriitorilor Dan Sociu şi Andrei Dosa, de a refuza premiile finanţate de ICR, sunt convins că sunt făcute dintr-o credinţă sinceră, pe care dumnealor o au în legătură cu actualul guvern, fără să evite tipul acesta de şablonizare a minţii, care-i face să acţioneze greşit în sinceritatea lor. Păi domnul Liiceanu, conştient de nevoia de cunoaştere, nu a refuzat bunăvoinţa statului comunist, care i-a permis să studieze în Germania în cea mai cruntă perioadă a României securiste, darămite un amărât de premiu oferit de fostul prim colaborator al domnului Nicolae Manolescu, Lilian Zamfiroiu.”
Îi spun junelui filosof la ziar următoarele:
-Nu are cum să știe dacă Liiceanu ori Pleșu l-au apărat pe Băsescu “dincolo de propriile lor convingeri” pentru simplul motiv că o convingere este o stare subiectivă. Bogdan Pistol nu e Neghiniță al lui Delavrancea pentru a intra în urechile oamenilor și a le citi gândurile.
-Nu e frumos să îi considere pe scriitorii Dan Sociu și Andrei Dosa atât de necopți la minte încât să aibă nevoie să „împrumute” modele și tipologii.
-Liiceanu nu și-a luat bursa de studii în Germania de la statul comunist, ci de la universitatea unde a studiat.
Bogdan Pistol merită citit chiar dacă greșește. Spun asta fiindcă, iată, am ajuns să ne bucurăm că un tânăr om politic reușește să ducă la capăt un articol de o mie de cuvinte.
Totuși, cecul în alb pe care i-l dăm vicepreședintelui jurnalist nu ne împiedică a-l îndemna să ceară la farmacie echivalentul pentru cap al furazolidonului. O pastilă înainte de a se apuca să scrie nu i-ar strica.

























Lasă un răspuns