Trecut de 60 de ani fara sa se fi remarcat in vreun domeniu, vicepresedintele C.J. Vilcea Dumitru Persu e un exemplu tipic al ratarii provinciale. Acest om, aratos in tinerete si cu o anume distinctie si azi, s-a multumit sa fie printre fruntasii Vilcii, chiar daca inteligenta si carisma i-ar fi permis sa devina o figura politica de nivel national. Numai ca de aici a inceput drama. Daca la Bucuresti sau in alt oras mai mare iti permiti sa urci si sa cobori, sperind ca vei urca iarasi, la Rm. Vilcea incepi sa te consideri un nemernic in cazul in care iesi din prim-plan. Carevasazica, Dumitru Persu s-a obligat pe sine sa ramina in topul acestui mic oras, permanent si cu orice pret, ceea ce l-a constrins la niste compromisuri teribile si l-a deformat pina la schimonosire. De pilda, acest Persu a optat sa fie mereu in umbra cuiva, pentru ca locul intii i s-a parut intotdeauna prea riscant. Cind esti de meserie „umbra”, trebuie sa compensezi asta prin galagie, esti nevoit sa faci permanent pe nebunul, sa fii, cum s-ar spune, o umbra demna de seful tau. In plus, fiindca fineturile nu sunt deloc apreciate in provincie, Persu a optat definitiv pentru tusa groasa, pentru retorica stridenta si pentru comportamentul de saltimbanc.Infatisarea l-a impins pe acest om sa prefere stilul dandy, ceea ce i-a potentat cameleonismul si histrionismul. Asa se face ca persoana foarte placuta care este Dumitru Persu se transforma, in spatiul public, intr-un actor care interpreteaza pe un ton ridicat rolul necesar pentru a ramine in topul vietii publice. In aceste momente, Persu stie sa fie nesimtit, golan, demagog de joasa speta.Isi revine insa,deindata ce s-a tras cortina si atunci este omul de lume, barbatul elegant, convivul spiritual. Dumitru Persu imbatrineste asadar intre golaneala si eleganta. Sa nu ne rezumam insa la cele spirituale, fiindca orice dandy are nevoie de parale pentru a parea arbitrul modei. De-a lungul vremii, Dumitru Persu a jucat toate jocurile de interese posibile si imposibile la nivel local, a vindut cind ursul, cind numai pielea lui din padure, insa a stiut intotdeauna ca nu are dreptul sa fure ca un sef, drept pentru care a si supravietuit.Aceste este omul politic de la PSD Dumitru Persu. Daca rezista comunismul, ar fi fost un comunist cu haine si sprituri si amante umane, ca sa zic asa. Cum PMR, PRM si renascutul PCR au fost ori sunt partide fara forta si fara parale, Persu a ales PSD aripa locala, unde baroneste discret.Indiscutabil, acest gen de activisti a reprezentat o frina pentru Rominia. Fara sa fie coruptii exemplari ai epocii ( sunt doar umbre si in coruptie) ei s-au opus, constient si de cele mai multe ori inconstient, oricarei forme de progres si sincronism european.Dumitru Persu este inca in forta, dovada fiind can-can-urile urbei, carora vrea sa le acorde, cind se iveste prilejul, o cocheta aprobare indignata. Forta sa umana si politica vor ramine insa, pina la sfirsit, invers proportionale cu forta economica si sociala a zonei unde acest distins hirciog isi face veacul.