Daca as sti ca le pot provoca o minima suferinta sufleteasca ierarhilor episcopali de la Curtea de Arges si Rimnicu Vilcea, as cere la informatii numarul de telefon al primei secte protestante in ordinea alfabetica si m-as inscrie la ei. Ii stiu insa pe respectivii, nu le-ar pasa nici cit de o piscatura de purice, altele sunt preocuparile pe sub boltele palatelor episcopale, nu starea de spirit a enoriasilor. Adminstrarea averii, nu a sufletelor e problema acestor functionari de rang inalt ai unei institutii care va fi in curind mai desacralizata ca primariile si prefecturile.Ierarhii BOR sunt calugari, dar mai calugari sunt, de multe ori, ierarhii presei, cel putin in Vilcea si in Arges. Calugarii din presa au masini mai putin bengoase, stau mai mult prin parohie, slujesc mai des, au mai putini bani la chimir si tin seama de ce spun enoriasii. Calugarii de rang de la arhiepiscopii prefera 4×4, au bani ca manelistii, stau numai ie avioane si trateaza clerul cu un dispret suveran, de unde si impresia ca avem , de fapt, doua biserici: una a vladicilor si cealalta a amaritilor de popi, cu amaritii lor de membri ai parohiilor.Pestele de la cap se-mpute. De curind, a fost ziua aniversara a Preafericitului Daniel, patriarhul Rominiei. Un calugar, asa cum este si domnia sa, renunta la viata lumeasca si se naste a doua oara prin tunderea intru calugarie, asadar nu ziua de pe buletin ar trebui sa conteze si sa fie sarbatorita, ci ziua intrarii in minastire sa fie luata in seama si cinstita prin rugaciuni. Sarbatorim Nasterea Domnului, dar sper ca intelege chiar si patriarhul ca nu el el divino-uman, ci Altcineva. Ma rog, chestiune de constiinta si simtire, insa problema este ca Intiistatatorul s-a lasat laudat mai ceva decit o facea Ceausescu. Volum aniversar, album, cintari, ca unui imparat, nu ca unui calugar care a ajuns, prin mila Domnului, ori poate prin lucrarea cine-stie-cui, patriarh. Jenant.Smerenia si saracia sunt virtuti de care sefii BOR pare ca nu au auzit. Parcul lor de masini este mai feroce decit al parlamentarilor, luxul in care traiesc este mai opulent decit al milionarilor din Forbes, bugetele pe care le folosesc sunt mai mari decit ale ministrilor, in conditiile in care statul subventioneaza milostenia si salariile, construirea si repararea de biserici si diversele manifestari populare cu caracter religios. Sa le ceri acestor ierarhi sa se intoarca la Iisus, asa cum le cerea Schopenhauer filosofilor sa se intoarca la Kant, li s-ar parea o gluma buna si ar ride in hohote. Asta cind nu-i vede nimeni, fiindca la vedere, acesti oameni care sfideaza Rominia isi iau o mutra pioasa in vreme ce mintea le fuge la banii din cont.Conturi pe care nu le verifica ANI, fiindca pe aici nu s-a auzit despre declaratia de avere, iar daca i-ar pune cineva sa faca astfel de declaratii s-ar speria si dracii cei mai de pe fundul iadului.Cel mai mult imi place de ei cind poruncesc sa le fie pictata mutra pe peretii bisericilor, dupa pilda ctitorilor din vechime, gindind ca prostii de credinciosi ii vor confunda cumva cu sfintii de pe ceilalti pereti. Calinic de la Arges are o bolnavioasa inclinatie in acest sens, figura sa de oaie creata aparind in zeci de biserici, mai mare decit a Sfintului Gheorghe ori a Sfintului Nicolae. Smerenia ? O lasa in grija Mintuitorului, ca ei au alte principii.Cit priveste trecerea subsemnatului la protestanti, a fost o gluma. Iubesc sfinta traditie a bisericii si imi place tensiunea spirituala din Filocalie, ii pretuiesc pe sinti si ma infioara Sfinta Liturghie, asadar nu sunt bun de protestant, cu toate ca ii repect la maxim. Nu pot fi asadar protestant, dar sunt protestatar, fiindca o buna parte din elita BOR a ajuns pe culmile sfidarii, intr-o vreme de restriste, intr-o tara in deruta. Niciun sfat nu pogoara de sub bolti, nicio mingiiere nu razbate de dincolo de zidurile episcopale. O liturghisire fara vibratie si rare predici marcate de indiferenta, asta ii caracterizeaza pe cei cu adevarat preafericiti si preainalti intr-o tara de nefericiti si pitici.As vrea sa va arat ce fac alte Biserici, ce spun alti sefi de Biserici care se doresc si sunt cu adevarat nationale. Iata un exemplu de la Atena, Enciclica Sfintului Sinod al Bisericii Greciei decretind urmatoarele:”Zilele pe care le traim sunt grele si decisive. Trecem ca tara printr-o criza economica cumplita care creeaza multora nesiguranta si teama. Nu stim ce ne asteapta in ziua de miine. Tara noastra se pare ca nu mai este libera, ci in fapt este administrata de creditorii nostri. Stim ca multi dintre voi asteptati de la Biserica ce va pastoreste sa vorbeasca si sa aiba un cuvint asupra crizei la care suntem martori.Este adevarat ca evenimentele actuale din patria noastra sunt inedite si cutremuratoare. Criza duhovniceasca, sociala si economica este o consecinta fireasca a rasturnarii intregii firi. Se incearca dezradacinarea si distrugerea temeiurilor multor traditii care pina acum erau considerate ca facind parte integranta in chip firesc din viata spatiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmareste o uzurpare a predaniilor si a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea ca suntem o tara sub ocupatie si ca executam poruncile conducatorilor-debitori ai nostri. Intrebarea care se naste este daca solicitarilor lor privesc doar chestiunile economice si de asigurari sau vizeaza si fizionomia duhovniceasca si culturala a patriei noastre.”Mai departe, inaltii ierarhi greci isi fac autocritica. Ati citit bine: autocritica ! Iata:”Intrebarea – dilema a lui Dostoievski – libertate sau fericire? o traim in tot tragicul ei. Am ales bunastarea contrafacuta si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tarii noastre. Astazi, omul, in mod justificat tremura mai degraba pentru micsorarea veniturilor, dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care ii privesc pe copiii sai si nu se ingrijoreaza de injosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevaratei crize si sursa crizei economice pe care atit de nemilos o exploateaza actualii negustori de popoare.Noi, parintii vostri duhovnicesti, ne-am facut autocritica, am dorit sa cercetam care este partea noastra de vina in prezenta criza, confruntindu-ne in Sinodul Ierarhiei cu responsabilitatile noastre.Stim ca uneori v-am mihnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit fata de atitudini care v-au ranit. Distrugerea relatiei dintre popor si Biserica sa care il pastoreste a ajuns obiect de negutatorie exploatat in mod pragmatic prin scandalurile fabricate, tintindu-se destramarea increderii voastre in Biserica.Va spunem ca Biserica are antidotul modului de viata consumerist si acesta este asceza. Si daca consumul este sfirsitul, pentru ca este o viata fara sens, asceza este drumul, pentru ca conduce la o viata cu sens. Asceza nu este privarea de placere, ci imbogatirea vietii cu sens. Este antrenamentul atletului care il conduce la competitie si la medalie, iar aceasta medalie este viata care biruieste moartea, viata care se imbogateste cu dragoste. Asceza este drumul libertatii, iesirea din sclavia inutilului care astazi ne injoseste.”Iata ca la ei se poate, la noi nu, patriarhul sta de firitiseli la zi aniversara, cu criza mortala cuibarita in inima tarii.Guvernul Bisericii Ortodoxe Romine e slab, neputincios, adinceste tara in criza morala si da un semnal de trufie si indiferenta. Prefectii ortodocsi de la eparhiile din provincie se poarta, muti dintre ei, asemenea sefilor de la Bucuresti. Acum, vorba lui Lenin: Ce-i de facut ?