Bunul simț este inexplicabil.
Nu există un silogism prin care să demonstrezi că nu e normal să scuipi pe stradă.
Nu poți scrie un tratat despre cât de urât este să te scobești în nas. Nici măcar un articol nu poți scrie despre acest lucru,nici măcar o pagină sau un paragaraf.
Bunul simț este, într-un fel, o tautologie, el este fiindcă este sau nu este fiindcă nu este.
Așa stând lucrurile, nu-i poți explica lui Dan Voiculescu faptul că nu e normal să-l lași pe Micea Badea să-și bată joc pe oameni, indiferent cine ar fi ei.
Fiindcă nu există argumente pentru a le demonstra lui Voiculescu și lui Badea regulile bunului simț, trăim o senzație de neputință și frustrare.
Nici să le răspundem cu aceeași monedă nu putem, din motive care iarăși nu pot fi demonstrate prin silogisme. Pur și simplu, nu putem.
La Antena 3 ironia mustește de ură ceea ce o transformă în batjocură.
Să nu mi se spună că fac același lucru și canale respectabile din străinătate, cum ar fi Fox News. Acolo lipsește ura. În absența ei, orice ironie, cât de mușcătoare ar fi, rămâne benignă.
La Antena 3 se petrec lucruri de o josnicie atât de patentată încât înmărmurești de indignare. Și cine să sancționeze aceste mojicii, președintele CNA Laura Georgescu, cea care îl depășește în grosolănie chiar și pe Mircea Badea ? Probabil că mârlăniile acestuia i se pare celei care ar trebui să le dezavueze cuvinte de alint.
Să nu mi se spună că sunt liber să nu ma uit la asemenea emisiuni. Nici nu mă uit. Problema este că se uită alţii, oameni cu care interacţionez şi care au început să vorbească şi să se comporte în stilul lui Gâdea şi Badea.
Voi ilustra cele spuse cu o secvență din emisiunea „În gura presei”. Mircea Badea îl batjocoreşte pe preşedintele Traian Băsescu pentru felul în care merge.
Iarăşi spun că nu am raţionamente prin care să explic că aşa ceva este indamisibil.
Îi pot da replica lui Badea întrebându-mă dacă tatăl său are un mers atletic şi e „smardoi”, dar deja am început să încalc şi eu regulile bunului simţ.
Mai pot spune că acest buboi trebuie spart, însă iarăși sunt obligat să folosesc cuvinte care nu-mi plac.
Totuși, trebuie spart.
Iată secvenţa.
























Lasă un răspuns