Bietul Cuza, se gandea la robi! Principatele romane erau in plin ev mediu cand s-a urcat Cuza pe tron. Prin actul de scularizare a averilor manastaresti, in fapt se punea in practica unul din principalele puncte ale revolutiei burgheze de la 1848. Daca veti cauta o carte de istorie, cu siguranta veti gasi acolo si cat din suprafata Principatelor era stapanita de Biserica. Ei bine, pe mosiile bisericesti lucrau mai ales robi. Dupa Revolutia din 89, Biserica s-a trezit si, speculand setea de credinta manifesta a romanilor, a cerut… reamproprietarirea. Nu pe stabilimentele pe care le avea in 47 sau 48, ci pe cele de dinainte de Cuza! Or sa sara imediat de sutana in sus si staretul de la Cozia, dar si altii, dupa ce vor citi aceste randuri. Probabil vor spune ca sunt un necredicios. Mi-au mai spus-o si altii, ba chiar un preot, aflat acasa la chef mi-a dat telefon sa ma injure tocmai cand ma aflam in… biserica. Dar hai sa ne intoarcem la Cozia. Cu ajutorul administratie judetene de prin anii 90, Manastirea Cozia a reusit sa se improprietareasca din senin cu ce nu avut niciodata: cu Ostrovul din Calimanesti. Era singurul loc de recreere pentru calimanesteni, cu stranduri si locuri de joaca pentru copii. Ei bine, manastirea a pus mana pe Ostrov (candva aici a fost un cazino si un parc natural cum rar se mai intalneste in Europa, ostrovul fiind asemanat cu insula Margareta din Budapesta!). Sigur ca aici era si un schit de maici, salvat pe vremea lui Ceausescu de la demolare, pentru ca nivelul apei Oltului a fost ridicat din cauza barajului hidrocentralei de aici. In fine, povestea este lunga, cert este ca bazinele strandului au fost astupate, iar la intrarea in Ostrov au fost ridicate niste porti monstruase de metal, pe care staretia le-a vopsit in negru. Impresia pe care ti-o lasa peisajul este aceea ca pe acolo se intra in iad. Dar cui ii pasa? Mie da si ii somez pe aceasta cale pe primar si pe staretul Bartolomeu sa-si retraga trupele de hrapareti de pe Raiul Ostrovului. Credinta mea in Dumnezeu este ca pot sa fie invinsi. Si ca mine, dumnezeu mai are si alti robi.Semnatura: Petre Tanasoaica
Lasă un răspuns