Saptamina aceasta voiam sa scriu despre dragostea la romanii verzi. Romanul verde este misogin. Chiar daca ajunge pe… inalte culmi de spiritualitate, romanul verde tot misogin ramine. Se spune ca Eugen Ionesco mergea o data cu nevasta pe Champs Elysees, el inainte si ea cu doi pasi in urma. Vazindu-i, un prieten, tot din tara noastra si tot roman verde, casatorit insa cu o frantuzoaica, voi si el sa urmeze pilda maestrului si pleca pe Champs Elysées cu nevasta. El cu doi pasi inainte si ea, in urma. Dar cind se uita romanul verde inapoi, adio frantuzoaica. Despre asta voiam sa scriu, dar o raceala puternica m-a pus la pat. Asa incit, trec direct la concluzie si anume ca Romania este ultima insula de misoginism din Europa. Cum insa nu vreau sa las aceasta rubrica incompleta, va propun vreo citeva zeci de ginduri de ale mele despre dragoste, femei si altele. Ca sa vedeti ca sint misogin, dar ma tratez. Iata panseurile: Ce este un diamant? O piatra ordinara indragostita de un diamant. Nu exista riuri tradatoare, munti ipocriti, cimpii mincinoase si mari adultere. Aceasta este deosebirea dintre om si natura! Va dati seama cite minuni dar si cite orori vad ochii ingerului pazitor al unei femei frumoase? Sint homosexual! M-as casatori cu un riu de munte. Fiecare om este stapinul unui ocean de iertare din care nu ar da altuia nici macar o picatura. Iluziile sint frunzele omului. Se scutura. Destepti mai sintem! Exista ziua mondiala a reptilelor si nu exista ziua mondiala a iertarii intre oameni. Fluturele este rugaciunea muta a naturii. Bisericile sint sobe pentru incalzit Universul, ca sa nu-I fie frig lui Dumnezeu. Satul de atita munca, satana a inventat anticonceptionalele. Copiii, cind se joaca, fac intre ei schimb de suflete. Ingerul meu a obosit si a chemat in ajutor un al doilea inger pazitor. De-a lungul vremurilor, barbatul a umilit femeia; nu i-a incredintat niciodata functia de calau. Si ateii merg in Rai, numai ca ramin si acolo tot atei. Cum sa nu Il tulbure femeia pe Cel care care, El insusi, a facut femeia? Si ingerii asculta manele. De Bach. Daca as spune tot ce stiu despre om, chiar si Dumnezeu si-ar baga degetele-n urechi. Pentru prosti, Shakespeare e nebun. Pentru nebuni, e un prost. Pentru toti ceilalti, ei sint mai importanti. Un poem s-a insurat cu o simfonie. Si a divortat la prima nota falsa. Daca omul ar fi stapinul lui Dumnezeu, L-ar arunca in iad fara nici cea mai sumara judecata. Ce ii lipseste omului? Ii lipseste el lui insusi. Chiar si un rege viseaza la o coliba, o luminare, o sticla cu vin, putina piine si multa, multa dragoste. Ploua cu incapatinare. Nici daca am muri, nu s-ar opri. Era atit de trufas, incit lui insusi isi poruncea sa cada in genunchi in fata sa. Paradoxul florii din glastra: o ud pentru ea sau pentru mine? De cite ori am vrut sa ma sinucid, am asteptat sa vina ora 25. Si n-a venit. Azi noapte, citeva flori s-au smuls din radacina si au vrut sa imi vina in ajutor. Tata, unde ne ducem cind murim? In inima noastra, copile… Asa am ajuns: cind ma intorc cu spatele, rid si copacii de mine. Cine mai are nevoie de mine? Le intreb pe furnici si pe albine… Un desert si cu o ploaie se luara la bataie. Am sarit sa ii despart. Doamne, cum sa ma impart? Asemanarea dintre oameni si munti: au si unii si altii aceiasi Biblie. O usa scirtiie in noapte. Imi spun: nu stiam ca si satana e compozitor. Cind m-am trezit, ma durea o coasta. Probabil ca Dumnezeu facuse o femeie si pentru mine. Pe regina intrebarilor o chema Cetedoare. Cind intinzi o mina cu o rugaciune, intinde-o si pe cealalta ca sa primesti raspunsul. Cuvintele unora ucid. Ale mele se sinucid. Daca albina are venin, nu inseamna ca e capabila de ura. Am inventat o injuratura: du-te-n cartile matii! Nici un sinod nu ne interzice sa presam o floare intr-o Biblie. Pe cei trei cavaleri ai Apocalipisei ii cheama: Eu, Tu si El. Intr-o lume surdo-muta, la un gind bun, raspund cu o suta. Copilul care suge nu stie ca va spune, cindva, tot ce-a supt. In tineretea Sa, Dumnezeu inca mai credea ca oamenii se vor iubi intre ei. Va rog, nu ma faceti! striga copilul vazind ca tata se apropie de mama. Dorintele se implinesc precis, unele in viata, altele in vis. Barbatul ii spunse femeii, in pripa: daca as putea sa te inviez, te-as omori in fiecare clipa. Culmea literaturii de dragoste. Isolda ii reproseaza lui Tristan ca s-a culcat cu Julieta. Stiti linga cine mi-as dori sa fiu? Linga un mort care s-a facut viu. / Cum sa nu te simti umilit cind o zi frumoasa e mai frumoasa ca sufletul tau ? Dumnezeu ar fi putut sa locuiasca in palatul unei frunze sau in casa unei flori. Totusi, prefera o coliba intunecoasa si calda inima omului. Stiu pentru cine scriu, dar pentru cine traiesc, nu stiu. Prima poveste de dragoste. Un riu de munte se indragosti de o casa de pe malul sau. Ea statea, el curgea, dragostea se speria, nici copii nu mai voia si la munte se urca sa traiasca singurea. Nu eu te-am chemat aici, spuse stinca infigindu-se in lemnul corabiei. A adoua poveste de dragoste. Calaul invatase la scoala calailor sa-i spuna victimei ca o iubeste. Victima invatase la scoala victimelor sa-i spuna calaului ca il iubeste si ea. Si v-am spus povestea asa, iar securea jubila. A treia poveste de dragoste. O pisica era deprimata si se indragosti de un soarece deindata. Iar soarecele de atita frica… o iubi si el pe pisica. A patra poveste de dragoste. Un fluture se indragosti de o floare. Insa toate florile semanau intre ele. Si toti fluturii semanau intre ei. Era o vara lipsita de fidelitate. Orice Don Quijote se opreste cu un pas inainte de a se considera Iisus. Asta il deranjeaza pe Sancho Panza, care abia ar astepta sa se dea drept apostolul Pavel. A cincea poveste de dragoste. Un munte iubea o furnica. Urca-te in spinarea mea, spuse furnica, vreau sa te duc sa te cunoasca mamica. A sasea poveste de dragoste. Un tren iubea o gara. Si stateau pina in zori la un pahar si-o tigara. Iar calatorii se enervau din cale afara… Sint mai bun ca tine, zise Pamintul catre Cer. Ai mei tot primesc, ai tai nimic nu cer… A saptea poveste de dragoste. Cuvintul iubea cerneala. Iar cerneala nu voia sa-l scrie. Si se duse cuvintul in pustie. Vai de sarmana hirtie… A opta poveste de dragoste. Se iubeau, de data asta, chiar barbatul cu nevasta. Eu am scris? N-am scris eu asta. A noua poveste de dragoste. Un batrin iubea o juna si visau ca se cununa. Doamne, ce rideau de ei… moartea lui… si moartea ei. A zecea poveste de dragoste. Se stringeau mereu la piept ochiul sting cu ochiul drept si spuneau ca se iubesc, dar… prea bine nu zaresc. A unsprezecea poveste de dragoste… E a mea si-a ei, o dragoste fierbinte. Computerul nu vrea s-o tina minte. Si ca sa-l pedepsesc, nici nu-i mai spun… povesti de dragoste de-aci-nainte.Semnatura: