In calitate de realizator al unor emisiuni politice la VTV, ma confrunt adesea cu ipocrizia. Multi dintre invitatii mei aleg sa fie prefacuti, fatarnici, sa mimeze sinceritatea. Ei devin ipocriti din reflex, insusindu-si exprimari fabricate de altii si livrindu-le in direct ca si cum ar fi convingeri personale. In cazul unor oameni cu un simt moral dezvoltat, acest exercitiu de asumare a unor sabloane ar fi devastator, nu insa si in cazul celor despre care vorbesc. E drept ca unii dintre ei sufera vizibil, ies de la dezbateri epuizati mental si moral, insa cei mai multi sunt senini, dovada ca a fi ipocrit nu ii deranjeaza. Voi lua un exemplu banal. Discutam la VTV, cum este si firesc, despre impunerea lui Klaus Johannis ca premier. Un membru al PSD Vilcea, avind functia de vicepresedinte, pe nume Constantin Pirvu, a argumentat ca aceasta idee este una buna deoarece insasi Germania a salutat-o, dupa cum stim din presa germana. Pentru a veni cu acest argument, dl Pirvu ar fi trebuit sa parcurga, tacit, o serie de rationamente. Mai intii, domnia sa ar fi trebuit sa postuleze ideea ca interesele Rominiei si ale Germaniei sunt perfect similare, in asa fel incit ceea ce considera germanii ca este bine pentru ei sa fie bine si pentru noi. Apoi, interlocutorul meu ar fi fost pus in situatia de a decreta ca presa germana sau macar principalele ziare din aceasta tara sunt pline de bunavointa fata de Rominia, intr-atit incit sfaturile cuprinse in articolele nemtesti sa trebuiasca a fi insusite de urgenta de catre opinia publica romineasca.Evident ca dl Pirvu nu a facut astfel de rationamente. Nu este un om prost si, daca ar fi incercat sa rationeze astfel, s-ar fi incurcat inca de la primii pasi. El stie ca in geopolitica actioneaza interesele personale ale natiunilor si ale conducatorilor lor, ca nu exista state care sa doreasca neaparat binele altor state. Nu vreau sa spun prin aceasta ca Germania ne doreste raul, ci doar ca, asa cum ne avertizeaza George Friedman, „geopolitica ne invata ca relatiile dintre natiuni reprezinta o dimensiune virtuala a vietii umane, iar acest lucru inseamna ca razboiul este omniprezent”. Prin razboi putem intelege si razboiul mediatic. Sa vezi un pesedist apelind la argumentul opiniei strainatatii este cel putin hilar. In traditia PSD exista ideea ca Rominia este nevoita sa isi apere interesele intr-o Europa in care toate natiunnile fac acelasi lucru, chiar daca tarile lor sunt membre ale Uniunii Europene. Lasind la o parte aceste moduri de gindire, macar un lucru este cert: lumea politica germana nu tine seama de ceea ce scriu ziarele rominesti. De ce ne-ar indemna un pesedist sa ne ghidam dupa presa germana ? Din ipocrizie, desigur.Acest exemplu este unul dintre cele mai palide. Putem ramine stupefiati cind vedem cum „marele” PSD se indragosteste subit de un „neamt” propus de liberali pentru a guverna Rominia. In cartea „Rominia jocuri de interese” (Nicolae Vacaroiu Gheorghe Smeoreanu, Editura Intact, 1998)se afirma clar ideea ca fiecare mutare politica ascunde un interes de grup, teza care, in urma cu un deceniu, ara aplaudata de partidul respectiv. Acum, fiindca interesele electorale o cer, ideea este intoarsa pe dos, ca o manusa. A fi realizator de emisiuni politice la televiziune este o meserie foarte toxica. Asa cum plaminii minerilor se umplu cu zgura, mintea realizatorului se imbicseste cu ipocrizia invitatilor din platou. Iata de ce voi scrie aici o serie de articole in care sa devoalez minciunile oamenilor politici cu care imi petrec serile. Am nevoie de acest demers, o nevoie terapeutica prin care sa ma vindec de serile ipocrite, pline de minciuni.