Romania se deosebeste de tarile civilizate si prin gradul redus in care intelectualitatea influenteaza viata publica. Inca din zilele revolutiei, prim-planul a fost ocupat de oportunisti si semidocti, deoarece in momente atit de tulburi doar asemenea specimene puteau fi performante. Ar fi de discutat, dar asta altadata, in ce masura pescuitorii in ape tulburi si-au creat mediul acvatic potrivit. Cert este ca revolutia romana a fost, probabil, revolutia cu cea mai mica concentrare de intelectuali dintre toate revolutiile din istorie. Putem citi articolele lui Marat, polemica materialismului cu empiriocriticismul purtata de Lenin (ce roman filosofico-politist in care detectivul Ulianov il demasca pe criminalul idealist Mach!) cuvintarile lui Che Guevara, operele politice ale lui Adam Micnich sau Havel, pentru a ne da seama ca, la noi, nu putem gasi nimic asemanator. Revolutia de la 1848 a fost infinit mai intelectuala decit cea de la 1989, aceasta din urma neputindu-se compara, din acest punct de vedere, surprinzator decit cu revolutia muncitoreasca orchestrata de la Moscova. Paradoxal, dar au fost la fel de multi prosti in miscarile revolutionare de la 1945/46 cit au fost si in cele din 1989/90. Ce s-a intimplat in primul caz stim, iar acum incepem sa simtim pe pielea noastra si urmarile concentratiei de incultura din ultima noastra „revolutie”.Cert este ca in Romania zilelor noastre s-a creat si se intretine moda neimplicarii intelectualilor in chestiunile politice si sociale, in asa fel incit tara in ansamblu si comunitatile ei sa fie conduse de oameni carora nu le-a placut prea mult cartea, exceptiile nefacind decit sa confirme regula. Nu as vrea sa discut aici, fiind prea vasta si necesitind o abordare separata, chestiunea asa-zisei societati civile de la noi, una care a dat si ea (urmind exemplul liderilor „revolutiei”) un fel de lovitura de stat in republica intelectualilor, autointitulindu-se si auto-impunindu-se la puterea cuvintului si a ideilor. Asa cum liderii politici si ai vietii economice au iesit singuri in frunte, ca paduchii, cum se spune, nefiind rezultati dintr-un proces democratic consistent si cu o oarecare durata, liderii asa-zisei societati civile au ocupat si ei un spatiu vacant numai prin propria lor vointa, nefiind legitimati de nimeni si de nimic.Pentru a fi cit de cit eficient, acest articol trebuie localizat spatio-temporar in zilele noastre si in judetul nostru. Va rog sa remarcati ca in elita politica si administrativa nu s-a strecurat niciun intelectual pursinge, ca nici macar la nivelul Consiliul Judetean sau al consiliilor locale din orasele importante nu exista scriitori, artisti, mari profesori cu o contributie insemnata in domeniul lor, nu exista, cu un cuvint, intelectuali (in sensul restrins al termenului). Privind in jur, observam ca intelectualul argesean este exclus de la masa puterii si totodata se autoexclude din pudoare, dintr-un complex de vinovatie tragica sau, pur si simplu, din dispret fata de managementul schimbarii. Intelectualul argesean traieste cu un fel de satisfactie perversa conditia de sponsorizat, cu toate conotatiile negative pe care i le acorda elitele politice, adminsitrative si economice.Un loc aparte in aceasta discutie ar trebui sa il pastrez pentru uniunile de creatie, cele ale artistilor plastici si scriitorilor, insa ma tem ca si in acest caz ar fi nevoie de o dezbatere separata si particularizatoare. Fiindca textul de fata nu este un eseu, ci un simplu articol de ziar, imi permit sa spun ca uniunile de creatie sint nule din punct de vedere al implicarii politice si comunitare, preferindu-se conditia de ghetou intemeiata pe o ideologie (poate mai mult o psihologie) a resentimentului potrivit careia daca ei nu ne vor, nici noi nu ii vrem, motiv pentru care ei nu ne vor vrea o data in plus etc. etc. / / Parafrazind celebrul imn anarhisto-comunist, imi vine sa strig: sculati, voi, oropsiti ai cartii! Versurile urmatoare se potrivesc de minune, fara sa facem mari modificari. Versiunea originara, in limba franceza, scrisa de Eugene Pottier se potriveste chiar fara sa schimbam o iota, drept pentru care, mai mult din amuzament, as cita aici prima strofa: / / „Debout, les damnes de la terre, / Debout, les forcats de la faim, / La raison tonne en son cratere, / C’est l’éruption de la fin. / Du passé faisons table rase, / Foules, esclaves, debout, debout! / Le monde va changer de base, / Nous ne sommes rien, soyons tout! / / Nebunii si sclavii sint nebunii si sclavii cartilor si ai scrisului, chiar si unii dintre nebunii presei.Sculati, voi, oropsiti ai cartii si veti vedea ca veti fi luati in seama cit ati bate din palme, veti vedea ca veti intra in joc de la egal la egal cu cei care acum va mentin, dispretuitor, la nivelul conditiei de sponsorizati din mila! / / Spuneam ca acest text nu este un eseu, ci un simplu articol, care vrea sa cuprinda si niste sugestii pragmatice. Presa argeseana este avida de articole de opinie si cele mai multe redactii nu ar refuza niciunui intelectual o rubrica de atitudine. Numai ca in afara de jurnalistii profesionisti care au rubrici la gazete (asa-numitii editorialisti) si in afara de aparitiile sporadice in presa cotidiana ale lui Radu Baltazar (fostul senator este, sa fim atenti, cu spirit rafinat) niciun mare profesor, scriitor, artist plastic, muzician sau actor, niciun om al cartii nu se implica in chestiuni care tin de comunitatea argeseana. Nimeni nu spune nimic despre modul in care se cheltuiesc banii publici, despre hotaririle consiliilor judetene si locale, despre aparitiile in public ale oamenilor politici, despre prestatia filialelor judetene ale partidelor, despre maxi-taxi, despre serviciile medicale, despre invatamint etc. Este incredibil, dar in afara de sase-sapte oameni care traiesc din scrisul la gazeta, nimeni altcineva din societatea civila nu are nimic de spus in acest Pitesti si in acest judet. / / Inchipuiti-va ce ar insemna daca nu un condei, ci douazeci sau treizeci ar aparea in presa si ar comenta toate aspectele mentionate mai sus si multe altele. Dintr-o data, intelectualitatea ar fi o forta. / / M-am gindit cum sa fac si sa catalizez lumea intelectualilor autentici pentru a o determina sa se implice. Impreuna cu prietenii Mircea Barsila, Aurel Sibiceanu si Marilena Lica, la care s-au alaturat alti citiva intelectuali de marca, am incercat, pe cind eram directorul cotidianului „Societatea argeseana”, sa initiez un fel de grup de atitudine civica. Datorita faptului ca eu am scris citiva ani in presa comunista si, in plus, fiindca am inventat, intr-un fel, tabloidul in acest judet, m-am gindit ca nu e deloc nimerit sa conduc eu un asemenea grup, ci doar sa il lansez pe piata si sa ma retrag. L-am lansat, m-am retras, insa nimeni nu a dus ideea mai departe. / / In acele zile in care aceasta prima forma de coagulare a societatii civile argesene si-a facut simtita prezenta in comunitate, foarte multi politicieni argeseni s-au interesat de felul in care merg lucrurile, constienti fiind ca intelectualii sint credibili, stiu sa fie persuasivi si, ca atare, pot sa joace un rol important in alegeri. Cum grupul s-a destramat, probabil ca politicienii respectivi si-au ris in barba, bucurosi ca au scapat de o structura care i-ar fi dominat intelectual si pe care nu ar fi putut-o controla prea usor.Nu cred ca este cazul sa fiu didactic si sa trag concluziile din aceasta intimplare. / / De la o vreme, „Viitorul Argesului”, prin editia sa electronica interactiva, lasa impresia ca ar putea fi un topos in care sa germineze societatea civila argeseana. Fiind proprietarul si editorul ziarului, stiu ca nu imi sta bine sa ma erijez in creatorul sau fermentul acestei societati civile, mai ales ca in publicatia mea apar si rubrici de atitudine si de pamflet destul de dure. Ma gindesc insa ca ar fi nimerit ca pe forumurile deschise aici sa fie abordate, in mod serios, o serie de chestiuni de importanta comunitara majora, de genul celor despre care am vorbit mai sus. Sint delicioase schimburile de replici intre membrii ad-hoc ai forumurilor „Viitorului”, dar ele stau sub semnul calofiliei, al florilor de spirit si al gratuitatii. / / I-as ruga pe forumisti ca macar o data pe saptamina, dupa ce s-au saturat de joaca, sa incerce sa formuleze un punct de vedere cu privire la o chestiune comunitara, concreta, de actualitate. Va asigur ca liderii politici judeteni primesc o sinteza a presei locale si, daca forumistii vor incepe, in timp, sa faca ce i-am rugat, lucrarea lor va fi cuprinsa in respectivele sinteze. / / Intelectualii argeseni sint marginalizati. Presa nu ii trateaza ca pe niste VIP-uri, institutiile nu ii invita la momentele lor festive, politicienii nu stau de vorba cu ei, televiziunile nu ii cauta pentru a le lua un punct de vedere. Intelectualii argeseni sint, din perspectiva celor care detin puterea in acest judet, niste paria care trebuie sa ramina in casta lor.E cutremurator sa vezi ca in Pitesti si in judet se iau decizii democratice la care oamenii cartilor nu participa. Nu participa, dar se pling, in medii informale, ca lucrurile merg prost. Desigur ca merg prost. / / Nu avem o traditie pe canava catolica a grupurilor de implicare sociala. Sintem o tara ortodoxa in care obisnuinta coagularii civile lipseste aproape cu desavirsire. Este una dintre cauzele principale pentru care tara a ajuns sa fie diriguita de semidocti cupizi care, vorba regretatului Paler, nu au constiinta, au doar buzunare. Aceasta realitate trebuie schimbata, incetul cu incetul, fara utopii dar si fara fatalisme. Asta am vrut sa spun. / / Sculati, voi, oropsiti ai cartii !Semnatura: