Circulă pe net o scrisoare a unui tată către fetița lui cu privire la barbatul perfect.

Ne-am gândit că și fetița are dreptul să răspundă.

Scrisoarea tatălui este reprodusă de pe  http://www.semneletimpului.ro.

Scrisoare fetiței aparține http://www.criterii.ro

Cine are dreptate ?

---

 

„Draga mea plăcințică,

 

De curând, mama şi cu mine căutam un răspuns pe Google. Pe la jumătatea întrebării, ne-a apărut o listă cu cele mai populare căutări din lume. În vârful listei trona întrebarea: „Cum să-l faci să rămână interesat de tine?”.

Asta m-a șocat. Am răsfoit câteva dintre nenumăratele articole despre cum să fii sexy și să faci sex, când să-i aduci o bere sau un sendviş și despre căile prin care să-l faci să se simtă inteligent şi superior.

 

Și m-am enervat.

 

Micuţa mea, nu este, n-a fost şi nu va fi niciodată treaba ta să-l menții interesat.

 

Micuța mea, singura ta sarcină este să știi adânc în sufletul tău – în acel loc sigur care nu poate fi zdruncinat de respingere, pierdere sau ego – că ești demnă de interes. (Dacă vei putea să-ţi aminteşti că toţi ceilalţi sunt și ei demni de interes, bătălia vieţii tale va fi câștigată în cea mai mare parte. Dar asta este o altă scrisoare.)

 

Dacă te poți încrede în valoarea ta astfel, vei fi atrăgătoare în cel mai important sens al cuvântului: vei atrage un băiat care este deopotrivă capabil de interes, dar și de dorință de a-și petrece viața investindu-l în tine.

Micuţa mea, vreau să-ţi vorbesc despre băiatul care nu are nevoie să-i ții tu interesul treaz, pentru că el știe că eşti interesantă.

 

Nu-mi pasă că îşi aşază coatele pe masă, atâta timp cât e absorbit de felul în care nasul tău se încreţeşte când zâmbeşti şi nu-și mai poate lua ochii de la tine.

 

Nu-mi pasă dacă nu poate juca golf cu mine, câtă vreme se joacă cu copiii pe care i-ai dăruit şi se minunează că îți seamănă leit și că sunt grozavi chiar și când sunt enervanți.

 

Nu-mi pasă dacă nu este interesat de bani, atâta timp cât își urmează inima și ea îl conduce întotdeauna înapoi la tine.

 

Nu-mi pasă dacă este puternic, atâta timp cât îţi oferă spaţiu să-ți folosești forța din inima ta.

 

Nu-mi pasă de felul în care votează, atâta timp cât se trezeşte în fiecare dimineaţă şi în fiecare zi te alege pe tine să ocupi locul de onoare în casa lui și în inima lui.

 

Nu-mi pasă de culoarea pielii lui, atâta timp cât pictează pânza vieţii voastre în culorile răbdării, ale sacrificiului, ale vulnerabilității şi ale duioșiei.

 

Nu-mi pasă dacă are o religie sau alta sau deloc, câtă vreme a fost crescut să aprecieze sacrul și să știe că fiecare moment al vieții, și fiecare moment al vieții cu tine este profund sacru.

 

În încheiere, micuța mea, dacă o fi să dai peste un astfel de bărbat şi eu cu el nu vom avea nimic în comun, vom avea totuși în comun cel mai important lucru: pe tine.

 

Pentru că, la urma urmelor, micuța mea, singurul lucru pe care va trebui să-l faci ca să-l «păstrezi interesat de tine» este să fii tu însăți.

 

Al tău etern interesat bărbat,

Tata”

---

 

Dragul meu tată,

Faptul că într-o scrisoare serioasă mă numești “plăcințică” mă sperie. Dacă și el, bărbatul despre care vorbești, mă va numi tot „plăcințică”, ce mă voi face ? Crezi că “plăcințelele” pot să-și păstreze bărbații lângă ele ?

 

Apoi, vreau să-ți spun că ești, de la primul la ultimul rând, deosebit de patetic. Cum să nu vreau să-l mențin interesat ? Nu neapărat aducându-i berea când se uită la un meci, dar aducându-i-o totuși. Ce e rău în asta ?

 

Spui că singura mea sarcină este să mă conving că sunt demnă de interes. Greșit. Sunt multe alte sarcini importante de asumat într-o familie, iar egocentrismul singur nu rezolvă nimic.

 

Greșești și în continuare, când îmi dorești un bărbat slab care să se minuneze doar de încrețiturile nasului meu și un bărbat neinteresat de partea materială a vieții. Fără un echilibru între sentimente și bani orice cuplu ajunge să aibă probleme insurmontabile și să-și pună copiii în pericol.

 

Spui că nu-ți pasă dacă viitorul meu soț care sau nu o religie. Înclin să cred că ateii sunt relativ ciudați, măcar pentru faptul că privesc frumosul și dragostea și mila și toate celelalte ale inimii ca fiind doar niște reacții biochimice.

 

În fine, dacă tot ce am de făcut este să fiu eu însămi, atunci nu văd cum voi progresa, cum mă voi îmbunătăți ca om. Cred că ideal este să îți dorești să fii nu mereu același, ci mereu mai bun.

Ceea ce voi aștepta și de la el.

Considerând această scrisoare a ta ca pe un gest de iubire, îți mulțumesc pentru ea. Tot din iubire îți scriu că greșești.

Bărbatul perfect nu există. Există doar bărbatul perfectibil.

A ta,

„Plăcințica”