Este momentul ca, pe scurt, să analizăm modul în care s-a ajuns la scandalul PDL Vâlcea versus Romeo Rădulescu. Vom observa, făcând asta, că sunt unii oameni care au acționat bizar, încălcând principii clare de moralitate în politică, făcând un amalgam noroios din relații de prietenie, relații juridice, relații politice.

La începutul anului 2010, primarul Mircia Gutău este condamnat la închisoare pentru corupție, iar în orele care îi rămăseseră până la prezentarea la arest l-a desemnat drept succesor al său pe viceprimarul Romeo Rădulescu. Cred că în acele momente Mircia Gutău a procedat lucid și altruist, întrucât Rădulescu se ocupase de proiectele europene.

Romeo Rădulescu a câștigat alegerile mergând pe valul de simpatie a locuitorilor Râmnicului pentru Mircia Gutău. Practic, Gutău l-a făcut primar pe Romeo Rădulescu de trei ori: când l-a luat ca viceprimar, când l-a desemnat drept urmaş şi când l-a ajutat, prin imaginea sa extrem de populară, să câştige alegerile.

Principial, Romeo Rădulescu trebuie să-i română recunoscător lui Mircia Gutău până la sfârşitul vieţii.

S-a întâmplat însă ceva bizar cu Mircia Gutău în cei aproape doi ani petrecuţi după gratii. Încetul cu încetul, din penitenciar, fostul primar începea să trimită săgeţi otrăvite către primarul în funcţie. Presa începea să se umple de acuzaţii ale lui Mircia Gutău la adresa lui Romeo Rădulescu.

De aici a început absurdul.

Fiindcă este absurd ca un om aflat după gratii, pe drept sau pe nedrept, să judece modul în care este administrată o primărie. Ceva era ciudat în acest comportament al fostului primar.

Aşa au început speculaţiile.

S-a spus că Romeo Rădulescu nu a decontat anumite lucrări ale amicilor lui Mircia Gutău. S-a mai spus că la primărie au apărut alţi constructori, apropiaţi primarului. Apoi, însuşi Romeo Rădulescu a lansat ideea că, la o vizită la penitenciar, Guău i-ar fi cerut să cumpere pentru primărie un anumit teren privat ce fusese retrocedat.

Există aici două ipoteze: toate cele de mai sus sunt minciuni, ori sunt adevăruri.

Indiferent cu care ipoteză lucrăm, Mircia Gutău nu avea cum, principial vorbind, să-l critice pe Rădulescu din puşcărie.

Închipuiţi-vă că vi se întâmplă dumneavoastră acest lucru. Un fost şef, acum închis, vă transmite din penitenciar că nu munciţi corespunzător. Evident că vă cruciţi. Cum poate un arestat să ştie ce se petrece în viaţa de dincolo de ziduri în aşa fel încât să purceadă la acuzaţii grave ?

Era clar că pe Mircia Gutău îl prelucrau psihologic o serie de amici: foşti colaboratori ai primăriei, nemulţumiţii de administraţia lui Rădulescu, colegi de partid şi, mai ales, cel ce nu fusese ales ca favorit, ranchiunosul Eusebiu Veţeleanu. 

Încă de pe atunci, membrii marcanţi ai PDL începuseră să judece confuz, oscilând între ideea că Rădulescu îi datorează recunoştinţă lui Gutău şi ideea că, totuşi, primarul ar trebui lăsat în pace.

Da, primarul trebuia lăsat în pace !

Nu suntem pe vremea lui Al Capone ca boss-ul să-şi conducă afacerile din închisoare.Oricine ar fi avut îndreptăţirea să îl critice pe Rădulescu, mai puţin cineva aflat la sute de kilometri distanţă de oraş şi în situaţia de arestat.

Nu contează cum îi cheamă pe protagoniştii acestei piese absurde, dar principiile sunt principii. Un condamnat trebuie să îşi asume situaţia şi să lase viaţa să meargă înainte.

Departe de Mircia Gutău de a face acest lucru. Domnia sa a mers până la limita absurdului şi, în ziua eliberării sub control judiciar, s-a lansat în acuzaţii la adresa primarului de Rm. Vâlcea chiar din uşa puşcăriei. Era la 150 de km distanţă, fusese rupt de realitate sute de zile, era sub cotrol judiciar şi, totuşi, Mircia Gutău era un vehement acuzator.

Nebun să fii şi tot nu poţi să nu sesizezi că aşa ceva este inadmisibil.

Totuşi, s-au găsit oameni din PDL care au crezut că e admisibil. E admisibil chiar ca Mircia Gutău să devină şef de organizaţie de partid la UNPR, ba chiar să apară pe afişe şi benere drept susţinător al lui Eusebiu Veţeleanu în campania electorală care a urmat.

De ce au avut o atitudine echivocă oameni precum Dorel Jurcan, Sami Vâlcu, Romulus Bulacu, Bebe Ungureanu ? Dintr-un motiv foarte simplu: nu au principiile moralităţii în sânge, nu înţeleg că, indiferent de planetă, de epocă, de oameni, de dreptate chiar, un condamnat este un condamnat, un puşcăriaş este un puşcăriaş, un eliberat sub control judiciar este un eliberat sub control judiciar.

În plus, toţi aceşti oameni nu au dorit să-şi pună nicio secundă întrebarea de ce îl prigoneşte Gutău pe Rădulescu. Fiindcă dacă şi-o puneau, ar fi ajuns la o singură concluzie: fiindcă ordinele nu au fost îndeplinite.

Îl putem însă acuza pe Romeo Rădulescu de faptul că nu a îndeplinit aceste ordine. În fond, îi era dator lui Mircia Gutău care îl făcuse primar.Cum s-ar spune, pe Romeo Rădulescu nu îl dădea recunoştinţa afară din casă.

La aceste întrebări şi suspiciuni, Romeo Rădulescu a răspuns într-un singur fel. A spus și a repetat că nu voia să facă pușcărie.

Este necesar să deschidem aici o paranteză și să discutăm despre cât de imaculat este, ori nu este, Romeo Rădulescu. De ce trebuie să facem asta ? Fiindcă ar putea spune cineva că dacă tot încălca legea pentru sine, de ce nu ar fi încălcat-o și pentru binefăcătorul său.

S-a vehiculat faptul că Romeo Rădulescu a făcut în așa fel încât să fie folosite pe șantierele primăriei materiale de la firmele unde fusese acționar în trecut. Că pentru marcajele pietonale a câștigat licitația firma unor foști colegi de liceu. Că proiectul pentru Parcul Zăvoi a fost gândit cu dedicație. Etc.

Iarăși sunt nevoit să apelez la logica elementară. 

1.Există suspiciuni, însă doar justiția poate spune că s-a încălcat legea. Deocamdată, justiția nu spune asta.

2.În eventualitatea că se va dovedi că legea a fost încălcată, domnii din conducerea PDL Vâlcea pot să-l excomunice pe Romeo Rădulescu, dar asta nu înseamnă că au dreptul să îl ia în brațe pe Mircia Gutău. Această oscilație morală a făcut rău și a generat scandalul la care asistăm acum.

Neînțelegând că doar principial se poate rezolva cazul, liderii PDL Vâlcea au început o serie întreagă de discuții pe marginea subiectului. Unii erau de partea lui Mircia Gutău, alții, mai puțini, ce e drept, de partea lui Romeo Rădulescu. Nici când Gutău a făcut în așa fel încât PDL să piardă primăria, ceața din mintea unora nu s-a risipit.

Somnul rațiunii naște monștri, iar somnul moralei naște persecuții și răzbunări.

Câțiva lideri PDL l-au așteptat la cotitură pe Romeo Rădulescu pentru a-i lua gâtul. Pretextul că PDL a obținut doar 10,8 % în Rm. Vâlcea a fost foarte potrivit pentru tranșarea problemei. I-a ajutat pe inamicii săi însuși victima. Romeo Rădulescu a acționat cu orgoliul său caracteristic, așa cum dușmanii știau că o va face.

Acest Romeo Rădulescu este de multe ori enervant. Repetă prea des că e cinstit și corect. Trebuie să admitem însă că e dreptul său să facă asta câtă vreme nu are cazier.

Repetă, de asemenea, excesiv, că, la o adică, se retrage în sânul familiei. Ce să-i facem pentru asta, să-l blamăm că are unde se retrage ?

Scandalul din PDL Vâlcea a pornit de la lipsa punctelor cardinale. Condamnat – necondamnat / pușcăriaș – om liber. Acestea au fost reperele de genul NS/EV care au lipsit și încă lipsesc organizației vâlcene a PDL.