In istoria politica si religioasa a Chinei, Confucius (551-479 i.Hr.) a reprezentat un moment fundamental. Ocupind de timpuriu insemnate posturi administrative (a fost si prim-ministru), Confucius si-a cistigat repede o reputatie de reformator, iar invataturile sale si modul de viata propus de el au avut un impact revolutionar asupra societatii chineze. Insasi morala sociala a civilizatiei chineze s-a modelat dupa gindirea lui Confucius.Pe vremea aceea, China era impartita in mai multe state si cam in toate (si mai ales in statul Lu, in care se nascuse si traia Confucius) se ducea o lupta inversunata pentru infaptuirea de reforme in domeniul guvernarii. Ideea centrala a lui Confucius consta in promovarea omeniei. Aceasta insemna, in primul rind, venerarea parintilor si respectul fata de cei mai mari. Omenia era conditia primordiala pentru restabilirea ritualului, adica revenirea la principii ferme de guvernare. Si pentru ca nu oricine era capabil de omenie, adica de arta de a se conduce in activitatea sa „dupa constiinta datoriei, si nu dupa avantaj”, Confucius a infiintat scoli speciale in acest sens, deschise tuturor categoriilor sociale, in care elevii invatau ceremonialul guvernarii si al comportamentului in societate.Dar invatatura, acumularea de cunostinte era o conditie cu atit mai necesara pentru ca omul sa devina capabil de omenie, cu cit, pe drumul catre restabilirea ritualului, o etapa intermediara consta in corectarea numelui / un aspect foarte important al doctrinei lui Confucius. Ideea era ca numele, cuvintul trebuie sa corespunda exact esentei lucrului pe care-l denumeste. Pentru ca, intre timp, toate lucrurile isi iesisera din semnificatia lor originara, prima operatie ce trebuia intreprinsa neintirziat era readucerea lucrurilor la intelesurile lor naturale. „Domnitorii trebuie sa fie domnitori, supusii supusi, tatal tata, fiul fiu”, citim in Analecte, sursa principala pentru cunoasterea doctrinei confucianiste (o culegere de scurte dialoguri si meditatii consemnate de catre discipoli).Ce ne transmite Confucius din maiestuoasa lui indepartare? Ca statul trebuie sa fie stat, bazat pe principii ferme de guvernare, in care cetatenii cinstiti sa se simta din nou in siguranta. Pentru ca evolutiile postdecembriste ale statului romin au ajuns pina in faza in care cu greu se poate sustine ca statul asta mai este un stat. Este vorba, concret, despre erodarea continua a autoritatii statului, despre nerespectarea legilor si normelor care reglementeaza functionarea institutiilor si activitatea cetatenilor, despre o generala iesire din matca normalitatii. Este nevoie, asadar, inainte de toate, de o corectare a numelui, intelegind prin aceasta restabilirea increderii in institutiile statului si in tot ce emana de la ele. Corectarea numelui nu inseamna o intarire a statului in raport cu cetatenii, ceva care sa justifice abuzurile si tirania, inseamna doar asezarea temeinica la baza functionarii statului a respectului fata de lege. Numai cu aceasta conditie indeplinita putem gindi si noi, precum Confucius acum doua milenii si jumatate, la restabilirea ritualului, adica, in cazul nostru, la reconstructia statului de drept.Semnatura: Constantin Smedescu