Simbata, membrii Biroului Permanent al PSD au incercat sa se intilneasca in secret, la Calinesti, insa presa bucuresteana a aflat, iar o parte din presa judeteana a reactionat negativ, acuzindu-i pe pesedisti de secretomanie. Resimt un fel de insatisfactie profesionala atunci cind vad ca presa ataca fara noima, fiindca in acest fel politicienii fac urmatorul rationament: daca ziaristii ne critica neintemeiat fiindca ne-am luat libertatea de a avea o intilnire secreta, atunci criticile lor sint intotdeauna neintemeiate. Parca ii si vad pe pesedisti dind din mina a lehamite, ceea ce ma enerveaza, fiindca domniile lor nu ar trebui sa se simta mai presus de presa. Nu e bine ca presa sa le dea posibilitatea politicienilor sa aiba dreptate, asa cum s-a intimplat de aceasta data, fiindca aceeasi politicieni au astfel sansa sa ni se urce in cap.Cu privire la intilnirea de la Clinesti, cei care au dreptate, din pacate, sint pesedistii. Daca o redactie are dreptul sa tina o sedinta cu usile inchise, pentru a nu se afla ce subiecte are de gind sa ancheteze si sa publice, daca un consiliu de administratie al unei firme poate sa se intruneasca fara stirea angajatilor pentru a nu rasufla la concurenta secrete de afaceri, tot asa si comitetul de conducere al unui partid e liber sa se fereasca de ochii presei pentru ca strategiile pe care le stabileste sa nu ajunga la adversarii politici. E clar ca lumina zilei ca asa stau lucrurile si nu vad nici o anomalie in faptul ca Biroul Permanent al PSD nu a comunicat ora si locul la care intentioneaza sa se intilneasca.In filmele western, exista cowboy care trag din orice pozitie si intotdeauna isi nimeresc adversarul, culcindu-l la pamint. Istoria spune insa ca un pistol Colt de pe vremea cuceririi vestului salbatic nu era capabil de asemenea performante. Tot astfel, nu cred ca presa trebuie sa traga din orice pozitie in politicieni, fiindca procedind astfel risca sa nu ii nimereasca si sa nu ii culce in praf, chiar daca de cele mai multe ori o merita.Cred ca a venit momentul ca politicienii sa ii respecte pe ziaristi, nu doar sa le stie de frica. Ramine insa valabila ideea ca pentru a fi respectat, trebuie sa respecti la rindul tau. La aceasta ora, oamenii politici ii cam dispretuiesc pe jurnalisti si atitudinea e reciproca, ceea ce face ca procesul de comunicare dintre cele doua tabere sa fie afectat in detrimentul bunei informari a publicului. Chiar si in razboaie, combatantii se respectau intre ei, mai ales la nivelul comandantilor si cred ca asa era normal sa se intimple. Clasa politica nu e nici mai buna, nici mai rea decit clasa mediatica si ambele categorii nu sint nici mai bune, nici mai rele decit cei din mijlocul carora s-au extras. Pledez, asadar,nu pentru cine stie ce afectiune,fiindca nici ciinele si pisica nu se iubesc prea mult, ci pentru respect intre politicieni si ziaristi. Asa e in Europa.