Am fost impotriva privatizarii Uzinei Dacia. In anii cind masina produsa la Colibasi se vindea cu o spaga de pina la sapte milioane de lei, gindeam ca pretul ar trebui marit pentru a se echilibra cererea si oferta, iar cu banii incasati astfel credeam ca ar trebui sa se cumpere o linie tehnologica moderna, cu care sa se fabrice o masina nationala demna de secolul XXI. Trebuie sa recunosc ca eram utopic si nu imi imaginam atunci (1995-1998) ca procesul globalizarii va merge atit de departe incit chiar si Nissan sa cada, ca un fruct prea copt, in cosul Renault.Cind am auzit ca pretul platit pentru francezi este de circa o jumatate de miliard de dolari, m-am revoltat, cind au fost scutiti de anumite taxe la importurile de Megan, m-am enervat, iar cind am vazut ca aproape jumatate dintre muncitori sint dati afara, m-am revoltat din nou. Cind, la un moment dat, a aparut prima greva, am scris cu satisfactie ca managerul general Cristian Esteve a scapat cu fuga pe usa din dos. Voiam ca muncitorii sa ii stoarca pe francezi ca pe lamiie si sa egalizeze salariile cu ale specialistilor veniti din Hexagon.Mi se parea inadmisibil ca un inginer francez sa cistige de citeva ori mai mult decit unul romin si francofobia mea crestea de la o zi la alta.Ei bine, nici acum nu ii simpatizez prea mult pe francezi si as putea spune ca imi place enorm Parisul dar e pacat ca e locuit. Am deci toate motivele afective sa ma bucur sa sindicatul ii streseaza din nou pe francezi, ca ii face sa piarda milioane de euro pe zi, ca Pavelescu si Iordache baga spaima in Renault.Nu mai repet insa greselile de la sfirsitul anilor 90. De data asta, trebuie sa recunosc ca Renault este o companie cistigatoare care si-a luat toate masurile de precautie pentru a nu putea fi strinsa cu usa de nici o greva, din nici o tara unde si-a plantat uzinele. Acesta este motivul pentru care am spus, in articolul de ieri, ca sindicatul trebuie sa fie prudent,sa nu intinda coarda pina la punctul de rupere. Acum, nu mai cred in succesul unei greve dusa pina in pinzele albe in gradina Renault. Cred, mai degraba, ca Renault joaca o partida de sah in care stie ce face pina la a saptea mutare, in vreme ce grevistii nostri dragi nu stiu bine nici mutarea urmatoare. Apa e uda, zapada e rece, iar Renault este o companie sireata.