Pe blogul sau, Mihai Alexandrescu isi continua atacurile, largind tinta asupra intregii echipe de la „Viitorul”. Postura pe care si-o adopta este aceea de ziarist tinar, care vine puternic din urma, care are dreptate macar in virtutea tineretii, modernitatii, libertatii. Adevarul este ca sint citiva jurnalisti in provincie, trecuti de 30 de ani, stupefiati de mizeria in care traiesc, de banalitatea operei lor publicistice, enervati ca viata nu ii plaseaza pe val, pe culmile gloriei, suparati din aceasta pricina pe toata lumea, lume care ar trebui, nu-i asa, sa le cada la picioare de admiratie.Iata-l pe acest baiat deloc prost numit Mihai Alexandrescu. A construit el pina azi vreo gazeta ? Nu si nici nu se intrevede vreo posibilitate in acest sens. A scris el vreun articol memorabil, de care sa isi aduca aminte cititorii de gazete de pe la noi ? Nici asta, fiindca desi este inteligent si oarecum cult, prefera genul minor, puchinos, nu are perseverenta si nici forta necesare pentru a face performanta. Deci, ziare ioc, articole de top niet, haideti sa vorbim un pic despre perimetrul in care se invirteste stimabilul. Evident ca a calatorit de citeva ori la Bucuresti, ceea ce inseamna ca mai mult a stat cu nasul in curul judetului, iar sa se miste nitel in lumea larga, pentru a se decentra si a nu mai crede ca este alfa si omega, n-a putut si nu va putea, date fiind saracia sa funciara si multiplenara. Daca omul ar fi fost prost, n-ar fi fost nici un bai, numai ca dracul si-a batut joc de el ungindu-l cu niste inteligenta, pentru a-i spori suferinta interioara.Asadar, provincial convins, fara nici un articol mai de Doamne-ajuta in curriculum, permanent subaltern in redactii subalterne, neavind ce aduna in vreo carte, statut pe loc pina la juvenila rincezeala si lincezeala, sarac si saracacios, Mihai Alexandrescu ma impunge, convins fiind ca eu sint dopul sticlei in care vietuieste spiritul gloriei sale.Blogul ii confera preopinentului iluzia parvenirii intelectuale. Obisnuit cu gazetarii tembeli de pe la noi, chiar si pe mine m-a indus, o vreme, in eroare. Cind m-a determinat insa sa privesc mai atent, am vazut pe la axilele insului petele de sudoare specifice unui Scatiu al blogosferei. Greu la deal cu boii mici, dar vad ca viata s-a complicat intr-atit incit nici cu boii mari nu e mai simplu.