Fiind ieri ziua mea de nastere, am discutat cu citiva prieteni despre lucrurile bune si rele pe care le-am facut noi in viata. A fost asa, ca o discutie in Agora, in care fiecare a contribuit cu argumente si intimpinari. Cind a venit vorba despre mine, am spus ca fapta cea mai rea pe care am comis-o vreodata a fost sa fac „presa nenorocirilor”, acel gen de presa care are la prima pagina un omor, o sinucidere, un accident etc. Exista un text publicat in revista „Cafeneaua literara”, in care cineva a sintetizat foarte bine conceptia mea cu privire la nenorocita presa a nenorocirilor. Am spus in felul urmator:”As incepe prin a va spune ca nu m-am simtit niciodata bine in postura de vedeta, desi am scris citeva carti si am facut citeva sute de emisiuni TV. Dar acesta este un paradox al existentei mele: eu trebuie sa accept sa traiesc din exhibitionismul care este presa, iar copiii mei sa manince piine de aici.”