Presa, pentru cine o cunoaste, presa de partid si de afaceri, cu infimii ei morali, cu tatele ei batrine, sterpe si mustacioase, cu starosii, cu pezvenghii, cu dobitoacele gulerate, vestejitura si gunoi, noroaie si bale, mincarime si neputinta, e ceva ca un templu prelungit cu un bordel (…). Intr-un numar care va fi inchinat acestei a patra puteri in stat, se va face inventarul nulitatilor cascate, care in buna parte alcatuiesc numita putere. Cu tamiia cuvenita va fi afumata cinstirea arendasilor de presa, oamenii care adeseori nu cunosc uzajul propriu al condeiului, ratati ai tuturor profesiilor si chiar ai politicii, slugi sugarete, cretini si gheseftari.Nimic mai jalnic, In acelasi timp, ca lumea de robi a celor asa-zisi mici: salaorii fara scinteie posibila, ai celor douazeci, treizeci de coloane coridiane, asupritii unei munci care ar tine prin definitie de creier si care se face mai mult cu spinarea. Talente adevarate, ratacite prin redactii, unde cel mai slab interes merge fara gres la personalitate, inteligente tari, nazuinte frumos pornite, se pierd neincetat, in vecinatatea molipsitoare a cite unui catir en chef sau director, incapabil adeseori sa aprecieze un talent sau mai bine zis jignit de fiinta lui. prostia ce domneste intr-o buna parte din presa romineasca, azi cind prea putini mai sunt sa-si aminteasca de adevarata chemare a gazetarului, cind dascalii independenti de gindire au pierit unul cite unul, si cind cei ramasi par grosului ziaristic sau nebuni sau subventionati, e o prostie neinchipuita. Si aceasta prostie comanda un cortegiu intreg de apucaturi si vicii care injosesc mestesugul de ziarist, privit ca o indeletnicire de multe ori inferioara. Spionaj, delatiune, tradare, presa convine confratilor ambigui, vin si sifon. In acest spirit intelectual se simt bine jurnalistii in solda politiei, care slujesc, pe citiva gologani, si Anei si Caiafei. Cutare soarece de redactie, de la ziarul cutare, fura manuscrise anonime ale oamenilor politici care colaboreaza dinafara…In definitiv, cite ziare se pot lauda ca fac educatia politica sau sufleteasca pe care cititorii o asteapta de la presa, pentru ca ziaristul sa merite salutul respectuos al publicului, cu care el stie sa-si intimpine prietenii si aparatorii?Ceva caracteristic iarasi in presa noastra este lipsa de raporturi intelectuale intre directie, de pilda, si redactie; lipsa de atmosfera, particulara fiecarui ziar, bun criteriu sufletesc de prietenie si de solidaritate pentru orice incercare, spiritul asta de familie care poate face din cinci insi (…), o forta de douazeci. Sunt sigur ca daca astazi s-ar incepe o dicutie pe principii intre ziare, nici Partidul Conservator, nici cel Liberal nu vor gasi in presa lor doctorii care sa ii apere, si aceste partide istorice, (…) ar trebui sa alerge la bunavointa filosofilor anexa, retrasi din presa mare, cotidiana. Singuri socialistii si democratii pot scoate imediat un rind de intelectuali capabili sa dovedeasca un adversar si sa cistige o victorie universitara intr-o polemica data. Cine sa lupte, intr-adevar, pentru conservatori, care isi descurajeaza partizanii ca in cazul nefericitului Antemireanu; si cine pentru liberali, cind e cunoscuta parerea sefilor acestui partid in ce priveste presa si utilitatea ei?Gazetarii nostri sunt doar profesionisti. Ei se duc la punga mai mare si la reusita mai imediata. Muncesti zece ani intr-o redactie cu directorul tau, cot la cot. S-ar crede ca o simpatie v-a legat si indatoriri indelungate. Dimpotriva, intr-o buna zi, sau redactorul pleaca pentru ca intr-alta parte i se plateste mai mult, sau directorul il congediaza pentru ca un candidat neprevazut ii propune servicii cu pret scazut. Si despartirea se face cu aceeasi nepasare cu care doua vagoane care au strabatut Europa intreaga, se desprind deodata in gara Bucuresti, pentru doua destinatii deosebite. Nici o parere de rau, nici o imbratisare, nici o nevoie de-a stringe legaturile mai mult, de a le face eterne, intre tovarasii de pina ieri. E-adevarat ca viata e un lucru trist si tragic, dar omul dispune de resorturi mari ca sa faca din ea un apostolat sau o bucurie-si de cele mai multe ori o buna prietenie ajunge.Lucrurile se prezinta-vai!-cu totul intr-altfel. O redactie e o viermarie de sentimente mici, meschine, de intrigi, de calomnii, de concurente necinstite. Gazetarul care ne va da intr-o carte sau piesa stilizata, jumatate satirica si jumatate sentimentala, amintirile lui, va face opera literara si educativa. E ciudat ca el, care cunoaste si se pasioneaza pentru toate revendicarile, si varsa cite-o lacrima neagra sau violenta pentru nefericirea cuiva, el care insemneaza, vorba vine, atit de mult in tara constitutionala, el n-are mijloc sa se gindeasca la dreptatea si la nefericirile lui proprii. Gazetarul trebuie sa fie mut in ce-l priveste. doleantele lui profesionale nu pot avea trecere la ziare, si nu gasesc niciun aparator. Daca n-ar fi atit de politron si de las, ziaristul romin ar gasi in asociatii si sindicate, independente de domnii procopii, o arma de aparare antipatronala, si soarta lui te-ar induiosa si ti-ar scoate accente aproape sentimentale…P.S. Textul de mai sus este semnat fraudulos de catre mine. El a fost scris de Tudor Arghezi si publicat in 1908, sub titlul „Din presa