Pentru ca am revazut, recent, extraordinarul film al lui Elia Kazan, Vivat Zapata!, va supun spre atentie doua momente din acest film, unul anterior revolutiei mexicane, celalalt dupa revolutie. Doua momente care se leaga intre ele si alcatuiesc un unic izvor de necesara luare aminte” Mai intii, este vorba de intilnirea dintre presedintele-dictator (era sa zic jucator!) al Mexicului si grupul de tarani care venisera sa-i relateze direct despre abuzurile autoritatilor locale.La un moment dat, in timp ce respectivii tarani se retrageau, cel de 34 de ani presedinte al tarii a consemnat intr-un carnetel numele celui care se detasase de ceilalti prin vehementa si claritatea cu care a exprimat plingerile tuturor. Era Emiliano Zapata, ce avea sa devina unul din conducatorii revolutiei mexicane. Al doilea moment se consuma atunci cind Zapata, ajuns la conducerea statului, primeste o delegatie de tarani veniti tocmai din satul sau natal. De data aceasta, taranii se plingeau pentru abuzurile comise de fratele lui Zapata, care le luase paminturile, considerindu-se indreptatit la aceasta pentru ca luptase in revolutie si era frate cu presedintele tarii. Zapata incearca sa justifice si sa apere comportamentul fratelui sau, iar cind unul dintre tarani ii atrage atentia ca ei nu pot trai cu promisiuni, infuriindu-se, alearga la birou ca sa-i consemneze numele. Exact ca fostul presedinte… Cu stiloul deasupra hirtiei, se opreste in ultimul moment, aducindu-si aminte ca exact asa procedase si predecesorul sau. A fost clipa de luciditate a lui Emiliano Zapata. Abandonindu-si functia si rupind cercurile puterii care il izolasera de cei multi, se intoarce in sat pentru a face dreptate. Ca a platit cu viata intoarcerea sa catre popor, nu mai conteaza. Zapata a ramas nemuritor in memoria poporului mexican. Cind a creat acest film, desigur ca Elia Kazan trebuie sa se fi gindit la desele cazuri din istorie, cind conducatori iubiti de mase, de indata ce s-au vazut instalati pe tronul Puterii, au uitat de cei care asteptau de la ei mintuirea.Un exemplu in acest sens, cit se poate de aproape de noi, este Traian Basescu. Marturisesc cu oroare ca l-am votat nu o data, ci ori de cite ori a fost nevoie, in bunacredinta ca omul acesta e destinat sa conduca poporul romin catre multfagaduitul tarim al bunastarii, legalitatii si normalitatii. Crunta dezamagire! Marele banchet inceput in urma cu 20 de ani pe seama avutiei nationale si in detrimentul imensei majoritati a poporului a continuat intr-o si mai mare sfidare a saraciei cumplite care ne bintuie. Desigur ca inlocuirea sistemului clientelar cu unul descentralizat si rentabilizarea economiei nu se puteau face intr-un cintec. Toata lumea stie ca o masea cariata rau este cel mai greu de extras, pentru ca n-ai de unde sa o apuci. Iar acum au si alibiul cu criza mondiala! De acord, dar cind ii vezi bagindu-ti miinile in buzunare ca sa-ti ia ultimii banuti si astfel sa-si rezolve ei problemele, ce incredere sa mai ai in asa guvernanti? Cind pe ei nu-i costa nimic? Si cind, dimpotriva, ii vezi sporind in opulenta?Se crede ca Dumnezeu ar fi renuntat la intentia de a distruge Sodoma si Gomora daca ar fi gasit acolo macar un om cinstit si retinut in a comite fapte rele. Dar nu a gasit, dezmatul fiind prea mare, iar sfirsitul a venit in consecinta. In schimb, in judetul Olt se pare ca Dumnezeu a gasit un astfel de om, in persoana deputatului Nicolae Stan, zis Bula. Iata cum isi explica el insotirea cu Puterea: „Am candidat din partea PDL pentru a ajunge in Parlament si a reprezenta binele cetatenilor de pe colegiul meu, dar si din intreg judetul. Am ajuns in Parlament si atunci cind am vazut ce program de guvernare au democrat-liberalii, nu am vrut sa ma alatur lor. Atunci am fost singurul deputat care a plecat de la Putere. M-am indreptat spre UNPR, pentru ca este un partid de centru-stinga. Am crezut ca aici pot face politica, dar nu a fost asa”