Intrucit titlul pare exclusiv adolescentin (autorul aflindu-se la virsta bancilor scolare), inscriem evolutia poeziei in sensul unei formule de scoala, al armonizarii teoretice cu spiritul timpului adolescentin, cu cel al spatiului copilariei autorului, cu cel al atitudinii catre visuri, zbor, ideal, adica intre autonomia naiv-individuala si amestecul ei in ideea de schimbare in bine a lumii. Poezia tinarului poate fi privita ca un bun incontestabil al sau, ca o treapta urcata inaintea leatului sau, nu si al generatiei sale. Orice critic poate observa limpezimea confuziilor ce pindesc inceputurile unui poet, dar ii poate inregistra cu bucurie prezenta exclusiv estetica. De remarcat ca spiritul sau in formare are o largime de vederi neobisnuita structurii sale de virsta („Impacare”