In orice revolutie, obiectivul principal este cucerirea puterii politice. Cei care vor sa schimbe o societate si-ar vedea foarte repede zadarnicite eforturile daca statul ar ramine in miinile chiar si a unei mici parti din vechile forte politice. In decembrie 1989 am asistat cu totii (unii zice-se ca au si participat!) la inlocuirea prin forta a vechii Puteri. A rezultat o noua Putere, in miinile careia statul trebuia sa fie instrumentul cel mai eficient in realizarea transformarilor. Numai ca, odata urcati in masina Puterii, noii conducatori, chiar daca i-au schimbat caroseria, au uitat sa schimbe si motorul, astfel incit statul romin a putut sa functioneze in continuare in baza aceluiasi tip de energie, adica fosta nomenclatura securisto-ceausista. Aceasta a dat tonul la tot ceea ce s-a petrecut in tara noastra in ultimii 20 de ani, ajungindu-se ca, acum, statul sa-i apara rominului de rind ca o uriasa excrescenta, ca o adunatura de lipitori din cauza carora organismul social e pe moarte. Toate semnalele ne arata ca suntem in pragul unei catastrofe nationale. Dar nimeni nu face nimic. Ba mai mult, parca ne place sa dansam pe marginea prapastiei. Guvernantii mai mari sau mai mici, autoritati centrale sau locale, parca si-au dat mina intr-o hora a nebuniei. Iar omul de rind, total derutat, isi scuipa in sin si se inchina la Dumnezeu. Atit i-a mai ramas.Fara indoiala ca majoritatea rominilor nu si-a pierdut increderea in forta democratiei, in capacitatea ei de a constitui un catalizator al energiilor natiunii in directia necesarelor innoiri postcomuniste si de a da o sita a valorilor care sa elimine din toate domeniile incompetenta si oportunismul. Cu toate dezamagirile traite la modul cel mai dureros din partea unei clase politice de cea mai joasa speta, nu se poate ca, in laptele sufletului rominesc, mamaliga democratiei sa-si fi pierdut din gust. Faptul ca asistam la o campanie electorala neinchipuit de murdara nu reprezinta nici pe departe un blam la adresa democratiei; este mai degraba o proba ca actuala clasa politica a ajuns pe ultima treapta a falimentului sau. Tocmai de aceea nu avem dreptul sa ucidem raza de speranta pe care ne-o strecoara pe sub usa programul politic al presedintelui Traian Basescu, prin care se intentioneaza reforma statului, adica taierea acelor crengi care s-au uscat din cauza omizilor si stropirea cu insecticid, de sus pina jos, a copacului Puterii. Nu trebuie decit sa punem in votul nostru de duminica toata otrava de care dispunem, pentru ca insecticidul sa fie cit mai puternic si sa scapam, in sfirsit, de toti gindacii de Colorado, care ne-au invadat culturile si care abia asteapta, cind nu va mai fi nicio frunza, sa roada si lujerul…Semnatura: Constantin Smedescu