A murit Patriarhul Teoctist si am lacrimat si m-a durut sufletul intii fiindca a fost un mare crestin si al doilea fiindca a fost prietenul bunicului meu si, de cite ori am avut bucuria sa il intilnesc, imi spunea:Eu cunosc familia Smeurenilor, il cunosc pe popa Dumitru Smeureanu. Eram o data in curtea lui si el, de la fereastra, m-a vazut si m-a poftit inauntru, iar eu l-am intrebat „Ce mai faci, mai, Dumitre ?”Asta imi povestea Prea Fericitul in cele citeva ocazii in care am avut norocul sa ii sarut mina. Si poate din aceasta cauza am avut curiozitatea sa ii citesc multe pagini din opera sa, sa ii rasfoiesc multe carti, unele pastrindu-le in biblioteca personala, cu autograf. Am avut un patriarh de un mare echilibru, care nu s-a pierdut in fata vremelnicilor atacuri asupra Bisericii Ortodoxe Romine, care a condus aceasta Biserica intr-un stil potrivit cu vremurile de tranzitie in care a pastorit-o.Scrisesem pentru astazi un alt editorial, insa aflind trista veste m-am gindit ca este bine sa marturisesc urmatorul lucru, pe cit de misterios, pe atit de cutremurator. in mai multe rinduri, P.S. Calinic, Episcopul nostru, mi-a marturisit si dragostea si stima ce le purta Patriarhului dar si viziunea sa ca acesta va trece in lumea celor drepti in anul 2007. Pur si simplu P.S. Calinic se temea de acest an 2007 si spunea ca simte ca firul vietii Patrarhului se va curma in acest an. Am stat sa me gindesc daca aceasta discutie privata poate fi facuta publica si am ajuns la concluzia ca daca l-as intreba pe Episcop, nu mi-ar ingadui sa vorbesc despre asta. Pe de alta parte, simt ca istoria ma obliga sa depun marturie ca Episcopul de Arges a avut aceasta premonitie sumbra, ceea ce poate spune mult despre capacitatea sa de a vedea dincolo de aparente. Asadar, spun si semnez ca in mai multe rinduri P.S. Calinic si-a exprimat admiratia fata de Preafericitul Teoctist si ingrijorarea ca acesta va fi luat la Domnul in 2007. Asa a fost, din pacate.Acum, se va intruni Sfintul Sinod pentru alegere de Patriarh. Sigur ca noi, argesenii, nu putem vedea pe altul mai bun decit pe Episcopul nostru. Pe de alta parte, nu avem caderea sa ne amestecam in lucrarile inaltului for bisericesc, mai ales ca acesta va fi calauzit, in alegerea sa, de catre Duhul Sfint.Sa ne exprimam durerea fata de pierderea pe care Romania o sufera acum si speranta ca noul Patriarh va face din BOR o institutie care va contribui si mai mult la modernizarea si izbavirea tarii.