Cu ani buni in urma, l-am cunoscut pe primarul taranist al Corabiei, doctorul Adrian Vlad. Primul primar crestin de dupa 1989 al Cetatii Corabia, care a trecut dincolo – in moarte – cu discretia si bunul-simt ce i-au strajuit cele 68 de primaveri petrecute pe acest pamint.Ceea ce m-a fascinat la acest primar, care a avut si el pacatele sale, a fost tocmai faptul ca el a negociat Speranta Corabiei cu Dumnezeu, cautind sa indrepte, pe cale naturala si obiectiva (si mai putin pe cale politica) lucrurile, in acest triunghi al unei lumi fascinante si mirifice, asa cum a fost pe vremuri frumosul oras dunarean. Prosper, cu burghezi adevarati, cu hamali disciplinati si negustori de toate felurile si nuantele, cu dame de lux, de consum si fete cu ochi oblici, cu o cultura autentica venita din vremuri imemoriale. Un oras portuar, cosmopolit si magic, cu strazi si cimitire curate, cu cherhanale si tarani hitri si intelepti, care vorbeau despre patriotism, despre religie si neam, despre nationalismul dezrobitor” Dupa plecarea sa, orasului Corabia nu i-a mai ramas nici macar Speranta, pe care el o negociase cu Dumnezeu. A incaput din nou pe mina comunistilor, a celor care trasesera cu mitraliera in obrazul lui Hristos” Primarul Ion Dimienescu, un adept al „bibliei rosii”