Am in minte un portret robot al omului politic, un fel de om politic standard si vreau sa va spun ca imaginea din mintea mea e terifianta, otravitoare, alienanta. Omul politic standard e un monstru, o creatura care mi-a distrus zilele si mi-a albit noptile, m-a dezumanizat, prin contagiune, m-a deformat, m-a astenizat. Asa cum nevroticul incearca sa lupte cu obsesia sa generatoare de fobii, asa ma confrunt eu cu imaginea tipica a politicianului, incercind sa o exorcizez, sa ma eliberez de ea ca de o boala noua, fara leac, venita de undeva dintr-o mlastina sociala cetoasa, plina de insecte transmitatoare ale unui virus mutant. Omul politic standard are doar doua dimensiuni, parca ar fi desenat pe hirtie, nu are adincime, profunzime, seamana cu desenul animat. In sufletul lui nu reverbereaza nimic, ai spune ca are inauntrul fiintei nu substanta umana, ci mecanisme tip biela-manivela, roti dintate care se imbuca scrisnit, neunse de mesterul batjocoritor care le-a inchipuit.Omul politic standard face poc, face plici, face bum, buf, trosc.Cum recunosti aceasta fiinta horror ? Iata semnalmentele. Are intotdeauna un raspuns pentru orice problema, pe care ti-l livreaza, practic ti-l vomita, cind miroase a semn de intrebare, un miros caruia patologica faptura nu ii rezista fara sa verse o sentinta. Apoi, el nu se indoieste de nimic, e plin doar de certitudini si asta pentru ca nu e om decit la suprafata, in strafunduri e membru de partid, specie noua si inca vag cunoscuta. Membrul de partid de dreapta tipic nu ar adminte nici o clipa ca piata libera poate produce singe si moarte, asa precum social-democratul model nu vede in libertate decit un rau necesar.Cu omul politic standard nu poti sta de vorba, comunicarea cu el e un simulacru, fiindca el nu te aude, nu te vede, doar te presupune a fi un individ intre alte miliarde de indivizi, unul pro, contra sau absenteist de la vot.Creatura aceasta obisnuieste, daca e de dreapta, sa se revendice de la stramosi, iar daca e de stinga sa dea vina pe neputinta de a fi altfel. Cind e de centru, inseamna ca nu l-au primit in rindurile lor nici cei de stinga, nici cei de dreapta, ori ca sufera de infinite complexe care nu ii dau voie sa fie el insusi. Omul politic standard considera lectura un fel de masturbare, crede ca muzica simfonica e laudata doar de cei saraci cu duhul, ca pictura, arta in general reprezinta slabiciuni grave, pe care marturiseste ca le-ar avea doar de complezenta, in sinea lui considerindu-se deasupra acestor mofturi. El exprima o credinta religioasa mai rudimentara decit reflextul muscular si o conceptie filosofica simpla ca un pirt.Il simt pe omul politic standard de la distanta, miroase a tabla incinsa. Ii recunosc vocea de gramofon cu placa stricata, ii anticipez gesturile de papusa de lemn.Nu te iubesc, omule politic tipic, omule politic model, tu imi otravesti inima, imi ingheti zimbetul pe buze. Lucrez cu tine, fiind ziarist, dar o fac din masochism, din frica zilei de miine, din ratare, din neimplinire, din imposibilitatea de a evada in lumea oamenilor nepolitici. Muncesc alaturi de tine pentru piine, asa cum taranul munceste pentru piine la coada unui bou rapciugos, insa poate si mai rau, deoarece boul acela e bovin, cita vreme omul care esti nu e uman.Te urasc, omule politic standard si incerc, ca jurnalist, sa te defectez, sa iti stric pirghiile, sa iti indoi colturile, sa nu mai fi tipic, sa te salvez, sa te fac om. Si nu reusesc, oricit te-as critica, sa te fac om.Fiindca tu esti om politic.Standard.Monstruos.Doamne, iarta-ma !