Sintem mai normali dupa alegerile de ieri, ne spune partenerul nostru de comentariu politic Petre Tanasoaica, directorul cotidianului „Viata Vilcii”. Iata editorialul sau.Alegerile de ieri au incheiat o epoca in istoria democratica a Rominiei. Mecanismele subtile ale normalitatii au inceput sa functioneze. Si, culmea, acestea au fost puse in miscare tocmai de cel care a dat cea mai mare plasa a politicii rominesti, actualul presedinte al Rominiei, Traian Basescu. Cererea expresa, care a trecut prin referendumul national de acceptare a votului uninominal a stricat atit de mult calculele politice incit actualul presedinte se poate considera, pe drept cuvint, victima. In 2000, Basescu a cistigat alegerile la Primaria Generala Capitalei, pe un val popular aproape nefiresc, la un virf de barca de Sorin Oprescu. S-a spus atunci si ulterior ca Sorin Oprescu a fost faultat. In conferinta de reconfirmare a lui Geoana de la PSD, pe functia de presedinte, contracandidatul Sorin Oprescu a dezvaluit membrilor de partid mecanismele prin care a fost invins. Nimeni nu a fost dispus sa-l asculte si Mircea Geoana a mai luat o data caimacul la PSD. Pe Sorin Oprescu, tunurile agresive si obraznice ale PSD, gen Marian Vanghelie, l-au trimis la perete, i-au inchis culoarele catre o eventuala candidatura din partea partidului la Primaria Generala a Capitalei. Protejatii lui Mircea Geoana n-au reusit sa gaseasca omul care sa impuna candidatul PSD la Bucuresti, desi toate toate sondajele il dadeau cistigator pe Sorin Oprescu, in eventualitatea unei candidaturi a acestuia. Ce a hotarit partidul la virf s-a dovedit a fi inexact, iar candidatura lui Sorin Oprescu pe cont propriu i-a scos din circuit pe toti partinicii fiorosi care se angajasera in batalia pentru capitala. Am calatorit mult in viata mea si am vazut orase care au atitia locuitori citi are Rominia. As fi dispus sa-i platesc biletul de avion dus-intors si un sejur de o saptamina la Calcutta fostului primar al Capitalei, actualul presedinte Traian Basescu. I-as plati si cheltuiala pe taxi, ca sa traverseze in lung si-n lat un oras de peste de 20 de milioane locuitori, adica atit cit ar trebui sa aiba Rominia, daca i-am pune la socoteala si pe cei care au emigrat. Daca ilustrul nostru presedinte va sta mai mult la un stop decit o tura de rosu-verde, sunt dispus sa ma imprumut la banca si sa-i platesc salariul pe un an. Mai sofisticati decit ceilalti cetateni ai Rominiei, bucurestenii, s-au dezis primii de comunism si au votat 20 de ani toti populistii si analfabetii din te miri ce partid de dreapta ca sa fie primari. Toti fostii primari sunt bine mersi, bogati, si ei si mama lor, cu butoane sub degete pe care, atunci cind apasa, le curge lapte si miere prin toate conturile pe care le au, dar si prin acelea pe care le viseaza ca le au. Iar bucuresteanul, ca sa-si traverseze orasul din nord in sud sau din est spre vest, cheltuieste o jumatate de zi. Bucurestiul a devenit un oras de nelocuit, un oras in care daca ai vreo treaba, trebuie sa-ti iei viza de flotant, pentru ca nu poti avea mai mult decit o intilnire pe zi, din cauza ambuteiajului permanent in care se afla. Bucuresteanul s-a prins ca astia care vin de la partid sa puna mina pe Primarie, nu stiu decit un singur lucru, sa schimbe bordurile trotuarelor; au adus planuri din Japonia, din China si de la mama ursului din padure, fara sa scoata la bataie stiinta arhitectilor romini de a gestiona un oras cu doar 2 milioane de romini, totusi. In urma cu 200 de ani, Napoleon s-a enervat ingrozitor ca trebuia sa-si impotmoleasca trasura in Paris, pe intortocheatele strazi ale capitalei imperiului sau. Si atunci, un domn, care acum este nume de bulevard, Haussman, a venit la palat si a pus pe masa imparatului o harta cu viitorul Paris: pe harta erau taiate bulevarde largi, drepte, sub bulevarde erau proiectate canale, la fel de largi ca si bulevardele si imparatul a zis „Da, sa se faca!”