Dincolo de orice timp si loc, bunul simt moduleaza caracterul si contureaza personalitatea. Nu se preda la scoala, dar se invata si la scoala; e nevoie de predispozitie pentru a-l recepta si demnitate pentru a-l exprima; afisat in exces, devine desuet ca orice abundenta fara temei; in lipsa lui, omul se coboara, iar rafinamentul pretins ajunge utopie. Practicat peste tot, de la razboinicul tribal pina la spiritul salonard, bunul simt deschide dialoguri, consemneaza acorduri, pecetluieste taine si indreapta erori; depunindu-se vietii, ii sporeste acesteia profunzimile si ii da nuante care scapa cuvintului; un om cu bun simt trece prin viata traind, fara el, viata este o simpla existenta, fara verticalitate si fara raportari la o ierarhie a valorilor spiritului.Exista un proverb arab care spune: „Unii oameni se aseamana cu copacii: pe masura ce cresc, li se ingroasa coaja”