In fiecare zi primesc cel putin un comentariu mizerabil, unde sunt taxat drept bou, impotent, oligoferen, jigodie. Unii isi dau cu parerea despre femeile cu care sunt sau am fost prieten. Cica una e stilata, alta e fomista, una e de caracter, alta e patachina, una e morala, alta parasuta. Ma uit sa vad caca gasesc vreo semnatura sub aceste comentarii. Aiurea, oamenii de acest fel sunt curajosi doar ca anonimi, cand esti fata in fata cu ei, te lauda, iti dau dreptate. M-am interesat sa vad cum stau lucrurile prin alte tari, am intrebat daca in Germania sau Franta mass-media gazduiesc comentarii anonime pe internet si daca da, cum sunt ele. Evident ca nicaieri nu apar in presa asemenea porcarii si asta nu numai fiindca nu exista o practica a comentariilor anonime, ci si pentru ca cetatenii nu au vreme de asa ceva. Doar la noi, la romini, exista placerea injuraturii anonime, vai de steaua noastra. Unele comentarii sunt de bun simt si nu inteleg de ce nu sunt semnate , cum este cazul urmatorului: „Nu as fi vrut sa va spun parerea mea, dar daca tot ati adus vorba in blog….Daca scriitorul iese ca brindusa primavara la iveala, surprinzator si captivant, nu acelasi lucru l-as spune despre ziarist…In ultimele articole de pe site nu mai aveti ironia taioasa de altadata…Din punctul meu de vedere e un cistig in alt plan, nu un regres…Experienta umana pe care o aveti e mai importanta pentru scris decit pentru presa…Poate ca era timpul sa va cautati un alt stil chiar si ca ziarist…Vint la pupa !”O asemenea idee nu are cum sa nu ma intereseze , chiar as fi vrut sa comentez cu persoana, numai ca nu stiu cine e. Chiar ma gindesc sa ii rog pe comentatori sa semneze, daca ma injura, promitindu-le publicarea injuraturilor, iar pe cei care scriu lucruri normale, benefice cu atit mai mult i-as invita sa iasa din anonimat, fiindca doar asa se poate construi ceea ce numim societate civila si constiinta sociala. Suntem in criza economica. In mod normal, toti ar trebui sa lucram mai bine, sa incercam sa ne salvam pielea. Mai mult, ar trebui un fel de armistitiu al tolerantei. Chiar si nenorocitii oameni de bine ar putea sa evite, in aceasta perioada macar, atacul la persoana.