Intr-un editorial de saptamina trecuta, intitulat Dileme, daca nu ma insel, directorul ziarului Argesul ii invita pe cititori sa-l ajute sa iasa dintr-o incurcatura: sa dea ziarul in franciza unui investitor care i-a facut o propunere generoasa sau sa nu i-l dea?Nu am cunostinta sa-i fi raspuns cineva, mai ales ca domnul Golescu a fost foarte zgircit cu amanuntele afacerii, lasindu-ne sa intelegem doar ca era vorba de o suma surprinzator de mare si ca ar trebui sa cedeze controlul asupra politicii editoriale intr-o perioada sensibila, aceea a campaniilor electorale de anul viitor.Desi nu ne-a spus si cine i-a facut oferta, am banuit ca e cineva de la PD-L sau de la UNPR, pentru ca de la PSD sau de la PNL nu putea sa fie, dintr-un motiv foarte simplu: ziarul Argesul serveste neconditionat Uniunea Social-Liberala, este, de fapt, trimbita Uniunii, politica editoriala a ziarului fiind simpla: ii laudam pe ai nostri si ii injuram pe ai lor, afara Mircea Andrei, ca vrea sa ne huruie judetul. Cum am zice, domnul Golescu a fost ispitit sa-si vinda sufletul rosu pe bani portocalii.(Ar mai fi o ipoteza: aceea ca nu a existat nici o oferta si ca e vorba de un mic santaj asupra stapinilor. Adica speriati ca vor pierde influenta pe care o exercita asupra populatiei oprimate de tirania portocalie prin cele 250 de exemplare vindute zilnic de ziarul amintit, se vor grabi sa-i suplimenteze fondurile, ca sa-l impiedice pe dusman sa le fure goarna!) Domnul Golescu revine asupra subiectului cu un editorial, La firul ierbii, in care ne anunta :”Da, stimatii mei cititori care mi-ati scris ori m-ati sunat, infinit mai multi decit ma asteptam eu, aveti dreptate. Si ziarul, si noi, cei de la „Argesul”, trebuie sa mergem inainte, chiar de-ar fi cum ziceti sa mai adaugam citiva banuti la cei 50 cit costa acesta pe piata. Oricum, mai putin decit costa o piine, ca nu putem trai fara piine, dupa cum, unii dintre noi, nu putem trai nici fara ziar, pentru care suntem inca dispusi sa mai scoatem citiva banuti din buzunar, decit sa-l lasam pe mina celor nemernici. Pe care ar trebui sa-i radem cu condeiul, asa cum radem buruienile cu coasa. Intelegem, asadar, ca, in numele unor idealuri superioare, domnul Golescu a rezistat ispitei si si-a pastrat sufletul rosu. Asadar, Argesul va ramine trimbita de alarma a Uniunii si vom avea placerea sa-l citim in continuare pe Mircea Sararescu tambalagind despre cit de buni sint pesedistii si despre cit de rai sint tiranii, in special Mircea Andrei, care vrea sa ne huruie judetul. Singura schimbare e ca ziarul va costa mai mult, o veste pe care directorul o infasoara in fraze inaltatoare si ridicole, demne de taranii de la 1907 si de Scinteia lui Silviu Brucan. Auzi, sa-i radem pe nemernici cum radem buruienile cu coasa! Nota: asa cum am aratat oarecum tangential, luarea ziarului in franciza ar fi fost o afacere proasta pentru investitorul ala misterios.In primul rind ziarul are o circulatie modesta si, daca nu ar fi fost virit gratuit prin cutiile postale, efectul ar fi fost minim. Apoi Argesul, asa cum se stie, este ziarul comunistilor vopsiti in social-democrati, iar transformarea lui brusca intr-un organ de propaganda portocalie dintr-un organ de propaganda rosie ar fi fost ciudata, surprinzatoare si deloc convingatoare. Cred, pina la urma, ca domnul Golescu a facut bine ce a facut.