Masacrul comis la Oslo de numitul Anders Behring Breivik precum si comentariile pe care le-am auzit despre acest caz m-au determinat sa ma mai mir o data (a nu stiu cita oara) de urmatorul fapt.In pregatirea scolara a fiintei umane isi gasesc un loc binemeritat tot felul de discipline, mai putin acea disciplina cu privire la modul in care fiinta umana insasi functioneaza. Oamenii invata, slava Domnului, destula matematica si economie, gramatica si literatura, istorie si geografie, in schimb psihologiei, care este stiinta despre ce au oamenii mai scump, mai intim, mai important, i se acorda o atentie infima. Invatam cum functioneaza motoarele, bursele, statul, inima, biosfera, sistemele filosofice, in vreme ce ignoram aproape total functionarea propriului nostru sistem psihic, cu complexele sale dezvoltari si evolutii, cu stralucirile lui uneori geniale dar si cu abisurile lui de cosmar.Absenta aproape totala a psihologiei ca disciplina stiintifica atit din programele scolare, cit si din dezbaterile noastre cotidiene, lipsa cronica a unei viziuni psihologice corecte in mass-media provoaca multe neajunsuri pe care le-am fi putut evita. Daca oamenii ar fi instrumentati cu solide notiuni de psihologie, democratia ar functiona mai bine, toleranta ar creste, comunicarea s-ar imbunatati, intreaga noastra viata ar deveni mai buna si mai frumoasa.Cazul nefericitului norvegian a fost abordat din toate unghiurile, mai putin din acela al psihopatologiei. Toata lumea a procedat de parca abordarea psihopatologica ar fi fost sinonima cu acceptarea masacrului, cu imbratisarea fascismului si xenofobiei, cu lipsa compasiunii fata de victime si familiile lor. Cazul tipic de deviere de la subiect il reprezinta senatorul Iulian Urban, care a dezvoltat pe blog o intreaga teorie despre influentele nefaste ale liderilor UE care au incurajat muticulturalismul afectind astfel siguranta cetateanului pe continent. Ignoranta respectivului senator a nascut o monstruoasa polemica in care s-au angajat alti ignoranti.Pentru a nu lungi prea mult acest text, voi spune ca orice manual de psihiatrie vorbeste despre cazurile din categoria Breivik.Cum nu ne aflam aici la o conferinta de specialitate si pentru ca nu-l pot studia personal pe acest Breivik, ma limitez la a spune ca in manualele la care ma refer se gasesc trimiteri clare la psihoza care presupune un delir exterminator, la schizofrenia paranoida unde bolnavii primesc comenzi mesianice de a ucide. Despre aceste lucruri este vorba in cazul de fata.Cum ajunge un psihotic norvegian sa aiba acces la arme de foc si explozibili, asta este o alta chestiune care merita si ea discutata. Care este gradul de preocupare fata de sanatatea mintala a populatiei unei tari, cit de strict se tine evidenta bolnavilor sau a celor pe cale de a face un puseu psihotic, iata o alta tema serioasa de dezbatere.Dincolo de psihologie si de latura ei sumbra care este psihopatologia, dincolo de psihiatria care presupune, in plus, metode chimioterapeutice, orice discutie despre cazul masacrului de la Oslo devine profund neserioasa si mincinoasa. Ori tocmai asemenea abordari tembele au curs ca un suvoi in presa noastra cea de toate zilele. Dupa masacrul de la Oslo a mai urmat un masacru in presa din Rominia, victime fiind toti cei care au fost pusi sa creada ca numitul Anders Breivik este altceva decit un nebun neinternat la vreme.Atit si nimic mai mult.