Miturile arhaice, consacrate recunoasterii raportului dintre viata omului si cea vegetala, au dat nastere unor variate obiceiuri, cu practice rituale specifice tuturor popoarelor agrare. Unul dintre acestea este Plugusorul, la popoarele indoeuropene sau la vechii egipteni. Pina in anul 1700, Plugusorul se sarbatorea si la romini la 1 martie, si nu la 1 ianuarie. Un alt obicei cu indepartata origine este Martisorul, care simboliza impacarea cu natura sub toate formele ei. Nimic nu raminea in afara acestei impacari, dupa cum primavara da curs vietii intregii naturi biologice, fara nicio exceptie. Nu intimplator martisorul, exprimat printr-un banut prins de un gaetan de fir rosu si alb, sau numai alb, se depunea, dupa un anumit timp, pe ramurile tinerilor pomi fructiferi, odata cu inflorirea lor, sau pe corolele trandafirilor. Iar in anumite zone era aruncat in calea vestitorilor primaverii, cu ocazia primei lor intilniri.Preluat in forma traditionala, cu adinci accente de noblete spirituala, martisorul si-a imbogatit sensurile si motivele de reprezentare. Oriunde insa, martisorul ramine, prin simbolistica lui inegalabila, manifestare de spirit inchinata emisferei feminine a genului uman, adica mamelor, sotiilor, fiicelor si surorilor noastre – fiinte care, prin similitudine cu natura, reproduc universul in adevarata lui esenta. Din pacate insa, trecerea la economia de piata, asa cum s-a facut in Rominia, ne-a rapit pina si aceasta bucurie a martisorului. Preturile, poate nu prea mari din punctul de vedere al producatorului sau vinzatorului, ni se par totusi mari din cauza saraciei in care ne zbatem de o buna bucata de vreme si care se adinceste pe zi ce trece.Imediat dupa 1989, am inceput sa ne bucuram de produsele Occidentului, pe care pina atunci le vedeam numai in filme. Insa bucuria ne-a fost scurta, caci repede ne-am dat seama ca singura schimbare a fost ca respectivele produse au trecut din filme in vitrinele magazinelor, adica tot intr-un fel de realitate virtuala, caci salariile noastre de mizerie nu ne permitea accesul la ele. Si asa, reprimindu-ne dezgustul si rusinea, ne-am orientat spre magazinele cu marfuri second-hand. Din nevoie si disperare. Din disperarea ca salariul primit regulat atitia ani de la fabricuta „lu nea Nicu”