Fara indoiala ca marea majoritate a rominilor nu si-a pierdut cu totul increderea in forta democratiei, in capacitatea ei de a constitui o sita a valorilor care sa elimine incompetenta si oportunismul. Cu toate dezamagirile traite cel mai dureros din partea tuturor partidelor politice care s-au perindat pe la Putere, nu se poate ca in laptele sufletului omului de rind mamaliga democratiei sa nu mai aiba niciun gust. Chiar daca vedem si in prezent functii de conducere ocupate pe criterii politice, chiar daca, in ce priveste nivelul de trai, suntem aproape de punctul zero al suportabilitatii, catre un minus in care dispare insasi conditia umana, nu incetam, totusi, sa speram ca pina la urma soarele va rasari si pe ulita noastra. Si tresarim ori de cite ori pe sub usa inchisa (de teama hotilor de pe strada mare a originalei noastre democratii) se strecoara cite o raza ce poate sa anunte acest mult visat rasarit. Iar daca, deschizind usa, precum iedul din povestea lui Creanga, nu deosebim lupul pe sub blana de capra, se datoreaza tot acestei naivitati mostenite din stramosi, de care atita au profitat strainii ca sa ne ingenuncheze. Si nu numai strainii…Pe naivitatea noastra, a oamenilor de rind, a mizat si actuala clasa politica romineasca, emanata din balegarul acelui decembrie „